fb

Cum e să fii într-o relație cu un partener egoist – sfaturi pentru a readuce armonia în cuplu

Fiecare dintre noi este într-o anumită măsură egoist. Este firesc să fie așa, pentru că, până la urmă, noi înșine, sănătatea și bunăstarea noastră reprezintă prioritățile fundamentale ale oricărui individ. Esențial este, însă, să menajăm gradul acestui egoism așa încât acesta să ne permită integrarea calitativă și funcțională în societate.

Dar din nou, nu tuturor le reușește acest lucru, de aceea acești oameni își transportă egoismul în toate relațiile interumane din care fac parte, complicându-le nu doar pentru ei înșiși, dar și pentru cealaltă persoană din relație.

Același scenariu se întâmplă și în cuplurile în care unul dintre parteneri este egoist. De regulă, în astfel de circumstanțe, celălalt partener își asumă aproximativ 75% din responsabilitățile comune ale cuplului și are de muncit mai mult decât ar fi adecvat și sănătos să o facă.

Conform profesorului Universității Harvard, Srini Pillay, acest egoism al partenerului este, în mod normal, un semn al fricii, insecurității și rușinii. Pillay explică această idee prin faptul că partenerii egoiști ascund ceva de care le este extrem de rușine. Din acest motiv, ei evită implicarea activă în relație pentru că făcând asta – ei riscă ca ,,marele lor secret lăuntric” (imperfecțiunea lor) să fie expus și în acest fel – judecat.

În general, ei vizualizează implicarea constantă și activă în relație drept o posibilitate riscantă de a pierde controlul asupra lucrurilor, de a-și amenința imaginea din ochii partenerului și de a părea vulnerabil și neadecvat. Prin urmare, ei se înlătură de majoritatea situațiilor nefamiliare sau incomode pentru ei, iar celuilalt partener nu îi rămâne decât să facă el/ea treaba pe care nu are cine o face.

Toate aceste lucruri duc inevitabil la arderea emoțională și oboseala lăuntrică a partenerului care oferă totul aproape întotdeauna, dar nu primește nimic aproape niciodată.

În acest context, Pillay propune următoarele soluții cuplurilor a căror relație este organizată după această ordine spirituală:

– Partenerul egoist trebuie să depună efort, pentru a stabili o conexiune sănătoasă cu sinele, cu fricile și imperfecțiunile sale. Celălalt partener l-ar putea încuraja, axându-se pe părțile forte ale partenerului egoist și pe motivele pentru care acesta îl face fericit.

– Partenerii trebuie să-și reorienteze energia lăuntrică spre alte dimensiuni ale vieții lor în afară de cea amoroară. Acest lucru le va ajuta să gândească mai complex și mai obiectiv la problemele din relația lor.

– Atât timp cât celălalt partener s-a angajat voluntar într-o relație cu un partener egoist, el însuși repreintă o sursă emoțională toxică. O persoană cu o stimă de sine sănătoasă va evita întotdeauna apropierea spirituală de oamenii egoiști. Dacă, însă, v-ați lăsat pradă acestei dorințe, trebuie să recunoașteți propria dependență nesănătoasă față de un om egoist.

– Identificând vulnerabilitatea emoțională a celuilalt partener, partenerii egoiști, cel mai probabil, vor empatiza profund cu el, pentru că se va simți înțeles în propria sa luptă lăuntrică. De aceea, nu ezitați să vă deschideți sufletul acestor oameni, dacă vă simțiți pregătiți să o faceți, asta le va încuraja să vă urmeze modelul și poate chiar – să treacă de propriile frici.

Fiecare om merită a doua șansă și un efort în plus din partea noastră. Totuși, dacă ne simțim suprasolicitați emoțional și experimentăm efectele influenței negative a partenerului, nu trebuie să ne sacrificăm pe noi înșine unei relații bolnăvicioase. Deseori, plecând la timp, facem mai mult bine, decât plecând prea târziu și lăsând doar durere și răni în urma noastră…

Daniela M.