fb

Credeam că o să-mi spui, c-o să mă cerți, c-o să te superi, că o să cedezi. Dar nu ai…

Ai fost prima mea dragoste. Încă din gimnaziu m-am îndrăgostit de tine, iar tu de mine, din liceu.

Apoi am mers la universitate și ne-am maturizat. Vroiam să fiu actriță, și am mers la actorie. Tata îmi zicea că o să mor de foame. Mama îmi zicea că o să pot să fac bani în piața. Mă așteptam să-mi zici și tu ceva, să îmi spui că alegerea a fost greșită. Dar nu mi-ai zis.

Am mers la mare în vara aceea. Eram în cameră și timpul afară era înnorat, iar eu voiam pe plajă. Tu ziceai că o să plouă, eu ziceam că o să treacă. Te-am scos pe plajă și a început să plouă. Credeam c-o să mă cerți. Dar nu m-ai certat.

Iar apoi, după ce anii au trecut și ți-ai cumpărat mașină, am insistat să mă lași să încerc să conduc. M-am lovit în primul stâlp, dar nu a fost vina mea. Credeam că o să mă ucizi! Dar nu m-ai ucis.

Și de fiecare dată când ți-am murdărit scaunele din mașină, când pisica mea ți-a zgâriat pielea de pe ele, când am vărsat suc pe ele, când am scăpat o înghețată pe borderou și când am stricat întâmplător radioul, credeam că o să mă bați. Dar nu m-ai bătut.

Iar în ziua nunții, când am întârziat la biserică și am ajuns acolo fără buchetul de flori și cu rochia puțin murdară, pentru că am fost blocați în trafic și am coborât să merg pe jos, pentru a ajunge la timp, ceea ce nu s-a întâmplat, credeam că o să te superi pe mine. Dar nu te-ai supărat.

Și atunci, când erai în mijlocul unei lupte pentru un post nou la serviciu, iar părinții tăi erau bolnavi, iar eu am venit și ți-am zis că vreau un copil, credeam că o să refuzi și o să strigi la mine. Dar nu ai refuzat.

Credeam că o să uiți de mine în căsnicie. Că o să mă vezi ca pe un element al casei, ca pe o femeie care are grijă de bucătărie, de copii, de baie și de celălalt camere. Că nu o să-mi mai faci complimente, că nu o să-mi mai aduci flori, că nu o să mă mai dezmierzi și nu o să mă mai chemi la cine romantice. Dar nu m-ai uitat, nu m-ai văzut ca pe un element al casei, nu ai uitat să-mi faci complimente, să-mi aduci flori și să mă dezmierzi.

Aveam atâtea planuri cu tine. Să creștem copilul, să mergem la Alexandria, orașul pe care mereu vroiai să-l vizitezi. Să stăm serile pe verandă și să privim apusul soarelui.

Trebuia doar să te întorci de la război. Dar nu te-ai întors.

via: novapost