fb

Credeam că ești perfectă și te-am iubit. Apoi am înțeles că nu ești perfectă și te-am iubit și mai mult

Oamenii pe care îi iubim sunt perfecți. Oamenii pe care îi iubim au ceva aparte. Au ochii mai frumoși, au cuvintele mai potrivite, au îmbrățișările mai calde. Oamenii pe care îi iubim îi trăim mai intens, îi dorim mai mult timp alături, îi admirăm și le oferim partea cea mai frumoasă din viața noastră. Oamenii pe care îi iubim îi ducem spre perfecțiune. Și doar când începem să le remarcăm simplitatea și naturalețea, începem să iubim cu adevărat.

Unii spun că dragostea e oarbă. Dragostea adevărată însă nu e oarbă. Ea pe toate vede și pe toate simte. De asta atunci când iubim un om în perfecțiunea lui, nu iubim cu adevărat. Atunci suntem îndrăgostiți la nebunie șie nu ne pasă de realități, de zile ce trec. Abia când suntem mai mult decât ne permitem alături de un om începem să-i înțelegem lumea și caracterul, stările de furie și de liniște, dragostea și respingerea. Abia când îl vezi certat sau îndrăgostit, când îl rogi ceva și-i vezi reacția, când îl vezi acasă în lenjerie sau în societate, ținându-l de mână, abia atunci știi un om sincer și deschis. Abia atunci poți să-l iubești așa cum este el.

Credeam că ești o femeie perfectă și m-am îndrăgostit de tine. Apreciam că ești frumoasă, impecabilă, specială. Te numeam înger și muză, soare și lumina ochilor mei. Eram orbit de tine și surzit de cuvintele tale. Nu eram eu atunci. Nu erai tu, așa cum te știau alții. Eram nebun după tine. Apoi am început să-ți remarc defectele. Ah, cât erau de frumoase și de sincere. Te-am văzut rece când erai supărată și te-am văzut sicneră, când voiai ceva să-mi spui. Te-am simțit alintată și copilă. Te-am găsit distanță sau caldă lângă mine. Eram fericit cu tine. Eram fericiți. Abia atunci am început să te iubesc cu adevărat.

Credeam că ești perfectă și te-am iubit. Apoi am înțeles că nu ești perfectă și te-am iubit și mai mult. – citat cu autor anonim

Foto: upsocl.com