Credeai că nu poți să trăiești fără el. S-a dovedit a fi doar o răceală banală

Unele femei devin dependente de un bărbat înainte de a-l iubi cu adevărat. Se îndrăgostesc de cuvintele lui, de momente, de lucruri, își leagă prezentul de niște promisiuni, de un viitor comun. Se gândesc cum ar fi el de mână cu copiii lor înainte de a reuși să construiască o familie.

Își fac speranțe și ajung să nu poată vedea ziua de mâine fără a-l vedea pe el. În acest timp, el pur și simplu te are. Ești una dintre multele femei cu care împarte un pat și câteva amintiri din deprindere. Deprinderea asta va trece și ce va rămâne după?

Credeai că nu poți să trăiești fără el și doar credeai. Acolo unde sentimentele nu sunt demonstrate, nu există mai mult, mai frumos, mai departe. Creadeai că niște săruturi pot înlocui o dovadă de sinceritate. Și că iubirea e un calmant pentru suferință.

Credeai că el se va schimba, că într-o zi își va da seama cât de mult îl iubești. Dar când toată dragostea se duce, când îți rămân regretele atârnate de suflet, nu mai crezi. Atunci suferi. Atunci îți dai seama unde ai greșit. Și ai greșit încercând să transformi oamenii de-o zi în unii de-o viață.

Poți să trăiești fără cineva. Nu există fericire dependentă de fericirea cuiva. Există fericirea ta, fericirea lui și o fericire comună, pe care o construiți avându-vă unul pe celălalt. Nu vii într-o relație cu nimic. Vii cel puțin cu o dorință nebună să creezi, să iubești, să fii împlinit. Nu te implici doar cu gândul să-ți cauți fericirea.

Dragostea nu se pune pe cântar, dar mereu are nevoie de echilibru. El te iubește și tu îl iubești. El luptă și tu lupți. Dacă nu o face, ieși cât mai repede. Gândindu-te că lucrurile se vor schimba în timp, greșești din start și mult mau greu va fi să îndrepți ceva din mers.

Credeai că e cel mai bun. Da, ai greșit. Nu greși a doua oară. Pleacă. Oamenii mărunți iubesc mărunt, în doze. Iar dozele sun letale. Pleacă.

Credeai că nu poți să trăiești fără el. S-a dovedit a fi doar o răceală banală. 

De vorbă cu tine!