fb

Copilul – este oglinda familiei voastre: nu există copii problematici, există părinți problematici

“Ajutați-mă, am un copil problematic!”, “Fiul meu a devenit imposibil de controlat, ce pot să-i fac?” – iată cu ce nemulțumiri vin părinții în fața psihologului.

Oare există copii problematici? Există doar un singur răspuns – NU!

Există doar părinți „problematici”. Copilul este oglinda familiei, care reflectă totul: problemele dintre părinți, relațiile copil-părinte, conflictele.

Adesea părinții îi cer psihologului să lucreze asupra comportamentului copilului. Cu cât mai mult lucrezi cu generația tânără, cu atât mai mult te convingi că printre ei nu există “problematici”, pur şi simplu mulți dintre ei au nevoie de un mediu sănătos. În schimb, printre părinți “cazuri dificile” sunt suficiente. Iată doar câteva exemple:

Părinții generoși

“Copilului meu nu trebuie să-i lipsească nimic!” – acesta este motto-ul acestor oameni. Ei înlocuiesc conceptul de a iubi cu conceptul de a cumpăra. În loc să-i acorde copilului atenție și să comunice cu el, ei cumpără jucăria cea mai scumpă, angajează o dădacă, doar să-l ocupe cu ceva.

Părinții anxioși

Orice gând despre copil este plin de anxietate. “El poate răci; se poate lovi; se poate speria…etc” Dar cea mai groaznică este teama că singur nu se va descurca. Respectiv, dacă nu va face față singur, atunci trebuie ajutat! Acești părinți trebuie să se gândească de unde au apărut expresiile: “Băiatul mamei” sau “Fetița tatei?”

Părinţii obosiţi

Aceşti părinţi au obosit încă înainte să apară copilul în viaţa lor. Ei își pierd imediat interesul şi pentru viața de familie, şi pentru educarea copilului. Expresiile preferate ale acestor părinţi sunt: “Nu alerga!”, “nu fă asta” “nu fă cealaltă”, “m-am săturat de tine”, “te voi pedepsi”, “am obosit de tine”.

Cel mai groaznic lucru pentru copil este lipsa atenției din partea unei persoanei apropiate, dragi. Şi pentru a obține această atenție, el e gata să facă totul.

Părinţii perfecționiști

“Trebuie să fii cel mai bun!” Este motto-ul lor. Astfel de părinți, de regulă, au cel puțin două diplome de studii superioare. Pe copil încearcă să-l dea la cea mai prestigioasă grădiniță, unde va studia o limbă străină şi geometria. În ceea ce privește alegerea școlii, atunci, bineînțeles, pentru a studia acolo, vor depăși toate obstacole: vor veni din celălalt capăt al orașului, vor angaja profesori pentru ore suplimentare pentru a “corespunde nivelului”.

Părinţii rataţi

Paradoxal, acești părinți, la prima vedere, au obținut multe. Cu toate acestea, dacă vă uitați atent, puteți vedea în comportamentul lor o “amprentă” a unei dorințe nerealizate. Sport de performanţă, scena mare, expoziții personale a lucrărilor de artă – toate acestea nu le dau liniște mamelor şi taților ambițioși.

Cândva lenea, poate lipsa de motivație, de susținere, împreună cu alte motive “obiective” nu le-au permis să-şi realizeze aceste dorințe. Însă copiilor, neapărat le vor “dărui” visul lor.

Părinții manipulatori

Copilul, pentru un astfel de părinte este doar o modalitate de a-i influența pe ceilalți: soț, părinți, alte rude. “Nu este pentru mine, este pentru copil!” – așa se adresează unul dintre părinți la celălalt. Cu cât copilul este mai neajutorat sau slăbit, cu atât are mai multe posibilități de influențare sunt. Uneori, acești părinți încercă astfel să păstreze familia distructivă, unindu-i pe toți împreună cu problemele copilului.

Advertisement

Copiii, crescând într-un mediu care nu contribuie la confortul lor psihologic, încearcă să se protejeze de această realitate. Atunci se manifestă mecanismele de protecție inconștiente sau modalitățile conștiente de protecție față de realitatea din jur, încercarea de a-şi raționaliza comportamentul, tendința de a evita gândurile despre propriile acțiuni și dorința de a scăpa de singurătate sau anxietate.

Și ce facem noi, părinți iubitori și sinceri? Ne confruntăm cu astfel de reacții comportamentale, rostind cu voce tare: “Doamne, am un copil atât de problematic! ” Dar niciodată nu ne permitem cel puțin un gând. “Dar poate noi suntem părinți problematici?”

Source :

misstits.co