fb

Citește aceste rânduri dacă ai încetat să mai crezi în iubire

Prima dată nu este greu să crezi în iubire. Când te îndrăgostești prima sau chiar a doua oară, sufletul îți este deschis. Te implici într-o relație cu un băiat nemaipomenit. Îţi este foame de adevărata dragoste a vieții tale și iată – se află la dispoziția ta!

Oferi, primești, dorești și ceri imposibilul din primele tale relații. Îți dorești acea poveste de dragoste pe care ai așteptat-o atât de mult timp. Îți dorești acel băiat pe care îl meriți.

Ai o listă întreagă de lucruri pe care abia aștepți să le faci sau vezi datorită iubirii pe care o simți pentru celălalt. Ai o mulțime de lucruri de împărtășit.

Dacă așteptările tale nu sunt îndeplinite, doar te prefaci și îți conectezi imaginația. De fapt, prima poveste de dragoste se petrece doar în capul tău, iar pe tine te aranjează destul de mult. Chiar și despărțirea reprezintă o tragedie poetică.

Binele nu poate dura la nesfârșit și o știi. Încerci din nou. Te îndrăgostești din nou. Speri din nou. Simți din nou. Crezi că de această dată cu siguranță va fi totul real. Repeți totul iar și iar.

Până într-un anumit moment când ceva nu merge bine. Se întâmplă un lucru în sufletul tău care dintr-o dată îți rupe inima în bucăți.

Adevărul este că această stare nu aduce acel tip de durere – combinația dintre furie și disperare, ci un sentiment mult mai liniștit și discret. Este acceptarea ideii că poate dragostea nu este ceea ce crezi.

Poate că într-adevăr dragostea nu poate fi cucerită. Poate e doar un mit pe care l-am inventat pentru a vinde bijuterii, flori, bomboane și pentru a ne refugia din realitatea dureroasă. Poate nimic nu durează pentru totdeauna.

Acea parte din tine, care în toți acești ani a crezut în dragoste, și-a făcut bagajele și a plecat la miezul nopții. Nu mai ești atât de entuziasmată de ideea de a întâlni pe cineva. Pur și simplu nu-ți pasă. Vezi că totul se termină, iar tu nu mai ai putere să începi această cursă.

Adevărul este că se întâmplă tuturor. Nimeni nu poate trăi această viață cu inima intactă – cu toții avem cicatrici și margini neregulate, acolo unde, cândva, era totul perfect neatins. Majoritatea dintre noi au pierdut iubirea care credeau că va dura pentru totdeauna. Majoritatea dintre noi se simt dezamăgiți. Mulți oameni au ajuns în acel moment când inimile noastre sunt prea obosite pentru a lupta și nu știu dacă are sens să mai încerce din nou.

Dar iată ce trebuie să îți amintești de acele momente când nu există speranță:

Nu în dragoste ai încetat să mai crezi.

Ai încetat să mai crezi în acea iluzie pe care singură ți-ai pictat-o. Acea iluzie pe care, probabil, ai văzut-o în filme sau ți-a creat-o prima dragoste. Ai încetat să mai crezi în acea formă idealistă a iubirii care se naște din poveștile inventate.

Iar acum, tot ce a rămas este doar realitatea.

Când renunți la acea fantezie despre cum trebuie să fie lucrurile, îți poți crea o versiune mai relaxată și reală a iubirii. Una care nu este impusă, nu așteaptă și nu limitează. Cea care acceptă lucrurile așa cum sunt, nu cum ți le-ai imaginat tu. Acest lucru te va ajuta să transformi acea dragoste în ceva solid și durabil.

Într-o oarecare măsură, toți vom rămâne neatinși de adevărata iubire, atâta timp cât vom trăi cu iluzia iubirii perfecte. Vom fi cu adevărat fericiți, doar atunci când vom accepta dragostea cu toată frumusețea ei imperfectă.

Și cel mai frumos lucru în această formă de iubire este lipsa idealismului. Ea se bazează pe adevăr și pe realitate. Se bazează pe decizia de a lupta și depune efort pentru a construi o relație puternică cu altcineva.

Iar acest tip de iubire nu ne cere să credem în el.

via: soulpost