Cine ești și care este rolul tău în această lume: despre karma și soartă

Există câteva legi nerostite ale karmei. Dacă nu sunt respectate, problemele vor fi moștenite din generație în generație. Uneori noi înșine, fără să ne dăm seama, simțim antipatie sau resentimente față de cineva dintre rudele noastre sau alte persoane. De ce?

Aceasta este furia strămoșilor care nu au reușit să aibă o relație. Cel mai adesea, copiii mai mari sunt cei care simt acest lucru. Ei sunt cei care poartă cea mai mare povară. De obicei, li se încredințează dreptul de a corecta în bine soarta familiei.
Primul copil din familie vine cu responsabilitatea de a închide povara clanului de-a lungul liniei tatălui, ceea ce oferă protecție și direcție.

Al doilea copil vine să rezolve problemele de-a lungul liniei mamei. Tot ceea ce este neterminat, tot ceea ce strămoșii nu au reușit să facăm, le va face acest copil. Și da, se va oferi ajutor familiei prin intermediul mamei.

Al treilea copil este „al nimănui”. El vine să trăiască pe cont propriu, problemele generațiilor nici nu-l interesează, dar nici ajutor nu va primi. Acest copil, ca un străin, va merge pe drumul său, trăind în felul său propriu, ca să creeze o nouă ramură a clanului.

Al patrulea copil este ca o repetare a primului, al cincilea este ca o repetarea al celui de-al doilea, etc… Cu cât sunt mai mulți copii în familie, cu atât va trebui să lucreze mai puțin asupra karmei clanului.

În fiecare generație există copii preferați

Părinții se mândresc cu ei, dar există și copii care pierd des, fără un rost sau viitor, care aduc în familie doar probleme. De regulă, cei din familie încearcă să uite de ei, să-i excludă din amintirile lor. Să pretindă că nu au nimic de-a face cu ei. Dar acest lucru nu se face doar din cuvinte, pentru că în locul celor excluși se ridică alte tinere vlăstare.

Da, ei au făcut familia de rușine, dar fac parte din ea și este foarte important să vorbim cu generația tânără despre ei, despre greșelile lor ca ele să nu se mai repete. Este foarte important ca fiecare persoană să-și cunoască locul în familie. Părinții nu trebuie să intre cu forța în familia copiilor lor adulți, altfel ierarhia va fi încălcată și karma generației nu va putea crește, nu va putea funcționa.

Copiii, odată ce cresc, trebuie eliberați. Dragostea trebuie să meargă de la părinte la copil, nu invers. Copiii adulți nu trebuie să-și reeduce părinții, să le arate greșelile și să le acorde mai multă atenție decât propriilor copii. Da, părinții trebuie ajutați, susținuți, iubiți, dar nu trebuie să devenim părinții propriilor noștri părinți.

Acum este foarte la modă să creezi propriul arbore genealogic, să studiezi rădăcinile, iar acest lucru este foarte util. Doar cunoscând istoria putem urmări modul în care anumite lucruri ne afectează viața. Dacă străbunicul nostru a fost cândva o femeie pasională, jumătatea noastră va fi de asemenea o femeie de moravuri ușoare și noi trebuie să rupem acest lanț al istoriei, fie să nu-l mai tolerăm, fie să-l punem pe calea cea dreaptă.

Regula de aur a karmei

Întotdeauna să dăm puțin mai mult decât primim și rău cu un pic mai puțin decât primim. Dacă nu ne cunoaștem străbunicii, să urmărim momentele din familia noastră. Vom înțelege multe lucruri. Trebuie să prevenim problemele care vor apărea. Să încercăm prin toate metodele să unim familia.

Să consolidăm relațiile cu surorile, frații, nepoții, să facem totul ca și copiii noștri să comunice și să se iubească. Beneficiile materiale nu joacă un rol în dezvoltarea karmei, ci adunarea celor dragi, ajutorul din partea lor, sprijinul și calitățile spirituale.

Să ne uităm în urmă și să vedem: ce oare vom lăsa ca moștenire copiilor și nepoților noștri? Ce probleme vor trebui ei să rezolve pentru noi sau chiar în locul nostru? Vor fi ei mândri de noi sau vor tăcea și nici nu-și vor aduce aminte? Dacă viața noastră va trece neobservată, ca o cursă, ca un vânt, pustie și fără culoare, atunci ce rost mai au toate?