Ceea ce numim noi iubire, de fapt nu este decât egoism

Suntem obișnuiți să ne gândim la dorințe și să transformăm în romantism propriile defecte. Iubim să ne servim cu grație propriile vicii.

Când vrei să fii îngrijit în toate modurile posibile, să-ți rezolvi problemele, să ți se ofere cadouri, să fii întreținută bine = acesta este infantilismul.

Când vrei să fii atinsă, mângâiată, entuziasmată, iubită – acesta este pasiunea.

Când vrei să fii iubită cu pasiune, să trăiești cu cineva care să nu poată trăi fără tine, să pui toate pe pe locul doi, iar pe primul să fii doar tu – acesta este egoismul.

Când vrei cu orice preț să naști un copil de la persoana iubită – aceasta este biologie.

Când vrei ca el cât mai urgent să te ceară în căsătorie – aceasta este dependența de părerea celor din jurul tău.

Iar atunci când iubești, tu pur și simplu nu vrei nimic

Te miști prin casă, te speli pe dinți, scrii mesaje, faci cumpărături, bei ceai, îi suni mamei și în același timp iubești. Iubești în acest moment, iubești oricum, iubești sincer. Problemele continuă să existe, viața își continuă mersul ei firesc, iar tu continui să iubești. Continui să fii iubită. Asta și este iubirea. Orice altceva este doar o pasiune umană, trecătoare.

Poți construi relații, nu iubire. Poți lupta pentru viața cuiva, pentru primul loc la o competiție sau pentru drepturile tale, dar nu pentru dragoste. Te poți aștepta la responsabilitate prin fapte, prin cuvinte, onestitate sau înțelegere, dar nu prin iubire. Iubirea nu are nici un rezultat practic.

Iubirea nu este decât o căldură plăcută în interiorul corpului tău. Acesta este cel mai bun lucru pe care îl poți simți vreodată.