fb

Cea mai grea încercare din viaţa unei femei

Care ar fi cea mai grea încercare din viaţa unei femei? Durerile naşterii? Dependenţa de bărbat? O minte dezordonată? Nu este nimic mai greu pentru femeie decât propria sa dispoziţie. Când femeia spune că nimic nu poate face cu sine: e adevărat.

Uneori, o dispoziţie proastă poate începe destul de banal: cu un gest neînsemnat al soţului sau cu dezordine în casă. Uneori dispoziţia prostă începe de la lipsa de somn sau de la oboseală. Deşi dimineaţa ne trezim şi ne pare că totul decurge bine, în suflet simţim o greutate.

Atunci începem să ne simţim prost, să fim iritați. Chiar dacă cei din jur fac totul ideal, noi credem că oricum ceva nu este bine. În aşa momente, orice persoană poate fi uşor scoasă din sărite, se porneşte cearta… După o astfel explozie de sentimente, simţim cum devenim mai calmi, mai uşor ne este pe suflet.

Sunt zile când parcă nu ai puteri. De la nimic altceva femeia nu oboseşte decât de la sine însăşi. Când te afli într-o dispoziţie prostă. Când nu vrei să strici dispoziţia cuiva, dar o faci. Când te supără oamenii dragi. Când nimic nu te bucură şi nimic nu îţi reuşeşte. Nu te ajută nici că încerci să-ţi ridici dispoziţia, nici lecţiile de meditaţii.

De ce anume depinde dispoziţia unei femei? De toate şi de nimic totodată. Dar sunt anume careva factori de risc. Femeia nu are dispoziţie dacă:

– Nu a dormit suficient
– A obosit
– Nu se îngrijeşte suficient
– Este stresată în goana după un anumit lucru
– Nu se place: nu îi place coafura, hainele cu care se îmbracă
– Când are zilelele „critice”
– Când este bună cu ceilalţi şi se simte doar pe post de psiholog
– Când a adunat toate emoţiile negative şi nu le poate împărtăşi nimănul
– Este flămândă
– Are copil mic. Sau este însărcinată
– Îşi interzice să fie în dispoziţie proastă
– Nu interacţionează cu prietenii sau cu lumea din jur

Toate acestea şi nu numai, duc la creşterea sensibilităţii naturale a femeii şi creează schimbări bruşte de dispoziţie. Cu cât e mai tensionată viaţa femeii, cu atât este mai probabil ca dimineaţa ea să se trezească deja obosită. Şi invers: când femeia trăieşte vesel, fără griji majore, proasta dispoziţie o vizitează tot mai rar.

Care poziţie este matură? Să poţi să îţi controlezi dispoziţia şi mereu să zâmbeşti? Sau să ştii să minimalizezi emoţiile neaşteptate şi neplăcute? Definitiv să scapi de dispoziţia proastă nu este posibil. Ea oricum uneori va apărea. Iar să afişezi un zâmbet fals, când în tine se zbat emoţii furtunoase, este un act de trădare împotriva sufletului. Pentru început, trebuie să accepţi să fii uneori în dispoziţie rea.

Atunci când luptăm cu ceva, acel lucru se intensifică. Iar când suntem mai calmi, aşa apariţii sunt tot mai rare. Acceptarea dispoziţiei proaste este un pas important. Orice altceva îşi pierde puterea. Femeia trebuie singură să îi spună cu sinceritate dispoziţiei sale:„Ai venit? Te primesc. Te accept!”. Toate au loc la timpul potrivit: este timp pentru îmbrăţişări, este timp pentru lacrimi, pentru vise, pentru zâmbete, pentru dispoziţie proastă.

Emoţiile sunt o parte a vieţii. Pentru femei, sunt o mare parte a vieţii. Nu e nimic mai important şi mai straşnic ca emoţiile unei femei. Dacă ea le acceptă şi ştie cum să se poarte cu ele, poate face minuni. Dacă nu, devine cea care se distruge pe sine însăşi. Ca şi vremea de afară: nu poate mereu să strălucească soarele şi să nu plouă deloc. Pământul s-ar transforma în pustiu. Iar când au loc furtuni, le putem asemăna cu emoţiile negative a femeii, care ies la suprafaţă şi se dizolvă în mii de fărâme.

Am putea să ne culcăm la timp, să mâncăm la timp. Să avem grijă ca atunci când ne privim în oglindă, să fim mulţumite. Să limităm comunicarea cu cei care ne storc de energie. Iar emoţiile negative care se adună, să le scriem pe o foaie, să punem o limită. Să iertăm. Să acceptăm.

Chiar şi în discuţiile cu prietenii, să ne despărţim pe note pozitive. Să facem acte de binefacere ca ambele părţi să se simtă împlinite. Să ne păstrăm energia. Ea nu este la nesfârşit. Trebuie doar să îţi asculţi inima şi sufletul. Dispoziţia rea e ca şi ploaia: trebuie doar să aşteptăm să se oprească. Cu timpul vom învăţa cum e să primim plăcere. Cum e să stai o zi întreagă în pat, să leneveşti… Important e ca în suflet să simţim armonie!

Source :

greatpicture