fb

Cât de mult ai vrea uneori, pur și simplu, să apeși butonul „nu iubi” și să te bucuri de viață

Să iubești e firesc și e recomandat. Să iubești e frumos și întotdeauna e de bun augur. Însă dragostea nu este întotdeauna reciprocă. Dragostea nu vine întotdeauna la pachet cu ceea ce crezi că înseamnă atributele iubirii. Uneori ești respins, alteori eşti părăsit în cel mai nepotrivit moment. Uneori ești considerat neimportant și alteori ești făcut de nimic. Și ajungi în momentul când ai vreau să nu mai iubești și să-ți vezi de viață. Ai vrea să nu te mai sacrifici pentru nimic și să nu mai suferi. Uneori…

Dragostea însă nu te întreabă și ajungi să constați că trăiești un sentiment ireversibil de puternic. Iubești și asta te face să treci dincolo de limite. Chiar și dincolo de respingerea celuilalt. Suferi, crezând că într-o zi va ieşi soarele și pe strada ta. Lupți, fiind sigur că tot efortul nu va fi în zadar. Rămâi, convins că ți se va răspunde reciproc. Și nu-ți pasă de alte condiții ale fericiri. Ești fericit numai pentru că dragostea există. Și nu este întotdeauna corect.

Fericirea noastră tinde să devină parte din fericirea absolută, atunci când în prim-plan e dorința de a vedea că omul iubit e împlinit. Nimic nu se compară cu îndârjirea de care dăm dovadă atunci când suntem respinși. Vrem înapoi, vrem să luptăm, vrem să demonstrăm, chiar dacă de multe ori facem aceste eforturi pentru un om nepotrivit. Vrem să trăim un moment de satisfacție, fie că e mulțumirea din partea celuilalt, fie că e un simplu „te iubesc”. Și totuși uneori cedăm și vrem să nu mai existe dragoste, să trăim fericiți fără a iubi. Asta până în clipa în care înțelegem că anume fericirea înseamnă dragoste.

Foto: blahbethany.com