Când spunem că ne este dor de anumite locuri, de un oraș, de o stradă, nu este așa.

De câte ori am zis că ne este dor de anumite locuri și nu ne gândeam la ele. De câte ori am zis că ne este dor de un oraș și nu orașul era în mintea noastră. De câte ori visam la străzile pe care odată ne plimbam și nu străzile erau motiv de visare. Locurile dragi sunt create oamenii, de cei alături de care am trecut pe acolo și pentru care ne-am întoarce. De câte ori ne-a fost dor de trecut și ne gândeam la el sau la ea.

E o legătură sacră între ceea ce ținem minte și ceea ce am făcut, am văzut sau am așteptat vreodată. Pentru că ținem minte doar lucrurile ce le-am făcut împreună cu cineva, păstrăm în inima noastră orașele și străzile ce le-am văzut alături de cineva și ne pasă de momentele pe care le-am așteptat de dragul unui om iubit. Restul nu e decât o trecere în revistă a evenimentelor ce au fost, dar n-au contat. Contează oamenii, contează emoțiile trăite alături de ei. Fie că emoția asta s-a întâmplat în cel mai frumos loc de pe pământ sau în colțul tău de lume.

Visurile sunt pentru a ne reaminti cât de mult ne dorim acei oameni lângă care am trăit un moment frumos. Sau pentru a încerca să extindem la veșnicie momentele din prezent cu tot cu oamenii din ele. Ne întoarcem uneori pe o stradă și toate amintirile reînvie, de parcă le-am trăi din nou. Repetăm în gând frazele pe care le-am spus atunci sau mimăm un sărut pe care l-am dat pe furiș. Vrem înapoi sau pur și simplu trăim amintirea. Pur și simplu trăim amintirea…

Când spunem că ne este dor de anumite locuri, de un oraș, de o stradă, nu este așa. În realitate ne este dor de oamenii pe care i-am întâlnit acolo, de acele discuții, de acele plimbări, de cei cu care eram fericiți, ne este dor de noi în acel timp, în acel loc. – citat cu autor anonim

Foto: serendipityandcreativity.com