fb

Când privești mai mult timp marea, începe să-ți fie dor de unii oameni. Când privești mai mult timp unii oameni, începe să-ți fie dor de mare

Să-ți fie dor de cineva și să nu poți fi alături e mai ucigător decât să fii și să nu poți să iubești. Să vrei să îmbrățișezi cu mâinile, cu sufletul și cu toată dragostea din tine un om drag și să nu ai cum e mai aiurea decât să ai toate îmbrățișările la tine și să nu faci nimic. Pentru că fiind alături știi că poți în orice moment reacționa, săruta sau reproșa. Departe, îți promiți doar că va veni o zi când toate se vor așeza. Când îți va fi cald alături de cineva. Când nu vei mai duce dorul. Când va veni ziua și dacă va veni nu știi, iar asta uneori e insuportabil.

Sentimentele nu le poți ascunde o viață. Dragostea nu poți să o lași să mocnească, crezând că într-o zi o va aprinde vântul. Ochii care nu se văd dacă nu se uită, atunci devin mai străini decât la început. Iar cel mai dureros e să privești în ochii cuiva și să-i zici că s-a schimbat, pe când cel mai mult te-ai schimbat tu. De ce niște cuvinte spuse de cineva pot să liniștească cele mai mari furtuni din suflet? De ce prezența cuiva poate schimba total un om? Pentru că ți-a fost dor de niște cuvinte sau de acel om și pentru că dorul e cel mai bun amplificator de dragoste. Uneori stând pe malul mării sau la o margine de fereastră sau în mijlocul mulțimii privești în gol și începi să te gândești la cineva. Atunci ai da orice să ai alături pe cineva, să asculte cu tine marea sau să te fure din mulțime. Uneori tot ce îți dorești e să dai o viață pentru un moment de fericire alături de el. Uneori asta e binevenit, alteori bolnăvicios.

Pentru că tot uneori înțelegi că te-ai ars și ai fost trădată. Că degeaba ai vrut aproape și degeaba iubești. Că privind un om care atât de mult timp ți-a fost alături, înțelegi că nu îl cunoști. Că nu știi măcar ce fel de mâncare îi place, care sunt visurile lui și că nici el nu știe nimic despre tine. Și nici nu vrea să știe. Atunci ai vrea să te întorci la malul mării sau în mijlocul mulțimii, să strigi de durere și trădare și să poți să o iei de la început. Diferiți sunt oamenii, diferite sunt emoțiile și poveștile lor. Diferite sunt chiar și formele lor de dor. Și dragostea e diferită. Așa că înainte să cunoști sau să părăsești pe cineva, întreabă-te: nu marea e povestea lui, nu dorul e durerea lui?

Când privești mai mult timp marea, începe să-ți fie dor de unii oameni. Când privești mai mult timp unii oameni, începe să-ți fie dor de mare.