Nu te gândești că într-o zi povestea voastră va avea un sfârșit, că omul pe care l-ai acceptat în inima ta nu va mai conta. Nu vrei să crezi că acest scenariu ar fi posibil. Iubești din toată inima, oferi tot ce ai mai bun, demonstrezi în fiecare zi.

Doar că uneori se întâmplă imprevizibilul. Iubirea se pierde pe drum, este înlocuită cu alte emoții, adevărul iese la iveală și atunci înțelegi cât de mult timp ai trăit iluzia, sau cât de inutil a fost efortul tău. Tot ce era parte din sufletul tău devine străin.

El s-a îndepărtat de tine în cel mai nepotrivit moment, sau tu ai luat această decizie, forțată de anumite împrejurări, de comportamentul său egoist și indiferent. Sau pur și simplu așa s-a întâmplat, distanța devenind tot mai mare.

Atunci ai nevoie de timp ca să procesezi informația, să accepți această nouă stare. Dacă mai continui să trăiești iluzia riști să uiți de tine, să rămâi dependentă de acest om, să cauți în mod obsedat o întâlnire cu el, câteva clipe petrecute împreună.

Nu ai nevoie de așa ceva. Dacă inima ta îți spune că nu mai are rost, dacă ai atât de multe motive să oprești povestea, nu merită să lupți cu propria alegere, să convingi pe cineva că lucrurile stau diferit, să implori un străin să te înțeleagă.

Dar nici acest om nu poate să devină un străin atât de ușor, în doar câteva clipe. A fost nevoie de mai multe gesturi urâte, de mai multe dovezi de indiferență, de o trădare mare, de minciuni adunate la infinit, ca să-l poți scoate din inima ta.

Este firesc să nu uiți tot nici după acest moment

Vei păstra amintirile, lecțiile învățate în timp, acele frânturi de poveste care nu se amestecă cu altele, nu se pierde nicăieri. Ele sunt o dovadă vie a iubirii tale imense, o confirmare a faptului că ai făcut tot posibilul ca lucrurile să funcționeze.

Doar că de multe ori nu depinde numai de tine. Nu ai primit răspunsurile potrivite, nu ai fost înțelască cu adevărat, rolul tău în această relație nu era cel de parteneră. Se folosea de tine, creând o prăpastie între sufletele voastre.

Comunicarea a devenit tot mai toxică, prezența ta în această relație nu a mai contat. Ai evadat dintr-un cerc vicios, convinsă că nimic nu se va mai schimba. Omul tău drag, omul în care aveai cea mai mare încredere a ales alt drum.

Este firesc să trăiești suferința, să trăiești regretul, să trăiești durerea. Este firesc să-ți fi dorit alt deznodământ. Dar este la fel de firesc să te alegi pe tine, atunci când încrederea în cineva nu mai există, când nu mai simți nimic.

Nu este suficient să îți dorești anumite lucruri, să speri că ceva se va schimba, că monotonia va fi înlocuită cu recunoștința. Nu este suficient să cauți cu disperare răspunsuri, soluții trăind în singurătate, fiindu-ți teamă.

Învață să te bucuri de această zi, de tot ce va urma, de oamenii frumoși la suflet pe care îi vei întâlni. Învață să construiești o lume a ta, senină și sinceră, ca va atrage acel om bun, iubitor și corect, atât de apropiat ție.

© De Vorbă cu Tine