Erai sigură că acest moment nu va veni vreodată, această stare nu o vei trăi indiferent de orice. Simțeai din tot sufletul că acest om este parte din lumea și din inima ta, voiai să-l știi alături de tine pentru totdeauna. Dar totul s-a schimbat, prea repede, prea dur.
Poate că iubirea s-a pierdut pe drum, poate că egoismul și orgoliul fiecăruia a anulat tot ce a fost construit, poate că pur și simplu rutina vieții a îndepărtat două suflete, incapabile să se mai asculte și să se mai înțeleagă la fel de bine.
Omul pe care îl îmbrățișai și îl doreai aproape a devenit un străin, o umbră a persoanei dragi de cândva, o speranță transformată în iluzie. Ai crezut în această poveste, ai oferit tot ce aveai mai bun, dar realitatea nu a lăsat loc pentru ceva mai mult.
El a plecat în cel mai nepotrivit moment. A ales libertatea și propria liniște în locul unui echilibru trăit în doi. Sau decizia a fost a ambilor, luată în tăcere mult timp înainte să vă despărțiți. Sau te-ai retras singură în propria lume, știind că nu mai are rost.
Cert este că nimic nu mai pare la fel. Acele amintiri frumoase se rătăcesc printre regrete și neputință, acea stare de bine a dispărut dincolo de perdeaua invizibilă a indiferenței. Ajungi să nu te mai regăsești, să nu mai crezi, să nu mai vrei nimic.
Ai ales să nu mai trăiești iluzia, să nu mai speri că ceva se va schimba, să nu mai lași loc pentru altă formulă a poveștii. Te-ai întrebat de prea multe ori dacă faci alegerea corectă și de fiecare dată ai găsit suficiente motive să te oprești.
Știi că nu poți elimina din inima ta toate experiențele, visurile, omul
Nici nu trebuie să faci acest lucru. Acceptă totul ca un proces al vieții, ca o parte esențială din fiecare clipă trăită cu intensitate. Recunoaște că a fost frumos, a fost intens, a fost profund, dar aici și acum nu este la fel, aici și acum nu te mai regăsești lângă el.
Știi că nu mai are rost să lupți, să demonstrezi ceva, să forțezi lucrurile, să trăiești același cerc vicios. Știi că cel mai sănătos gest pentru sufletul tău este să-i permiți să accepte durerea și vindecarea, tăcerea și recunoștința, iubirea și pierderea iubirii.
Nu poți implora, nu poți schimba pe nimeni, nu poți cerși atenție și implicare. Ai avut nevoie de timp să înțelegi că acele minciuni care se tot repetau nu îți fac bine, acele certuri erau atât de toxice, acele reproșuri și cuvinte urâte te forțau să uiți de tine.
Este în regulă să păstrezi o parte din acea poveste, să înveți anumite lecții, să crezi că nimic nu a fost întâmplător. Este în regulă să ai nevoie de timp, să vrei să te descoperi din nou, să îți fie greu în anumite momente, să ai întrebări fără răspuns.
Dar răspunsurile pot veni mai târziu, alte experiențe pot fi trăite mai târziu, alte lecții pot fi învățate mai târziu. Acum acceptă acest adevăr: nu ai fost înțeleasă, dorită, apreciată, nu a crezut în tine, în voi, în lumea voastră.
Omul tău drag a ales alt drum, omul tău drag nu mai este aproape. Învață să treci cu seninătate peste orice provocare, învață să construiești o lume a ta, frumoasă și sinceră, care la un moment dat va apropia un om demn și iubitor, atât de drag ție.
© De Vorbă cu Tine
