Ea va trăi un timp construind speranțe, folosind iluzia drept resursă pentru a rămâne, pentru a lupta. Ea va amâna un deznodământ trist, așteptând o minune, o reacție din partea omului drag, un răspuns potrivit.

Răspunsul nu va veni. În schimb, se vor intensifica momentele de instabilitate, de neputință, momente dureroase și adevărate, care vor îndepărta femeia iubitoare de sufletul unui bărbat indiferent. Într-o zi, ea va decide să plece pentru totdeauna.

Ea pleacă, atunci când nu mai rămâne urmă de încredere. Îl privește și vede un străin, o persoană incapabilă să meargă alături cu demnitate, care nu vrea să-și asume rolul de partener, care oferă atât de multe motive femeii să-i fie teamă.

Fără încredere iubirea ajunge pe un teren plin de incertitudine. Devine dureros să caute cuvinte sincere sau atitudine corectă și să nu găsească nimic. Devine insuportabil să mențină povestea, știind că poate fi trădată oricând.

Ea pleacă, pentru că nu mai poate suporta comportamentul lui. Da, îl iubește, îl vrea alături, îl susține, dar unde există o cât de mică recunoștință din partea lui, o reacție, o asumare a tot ce se întâmplă în fiecare zi.

El vine și pleacă când vrea, el își permite să vorbească urât, vine de fiecare dată cu argumente false, cu manipulări. Râde de toate tentativele ei de a evolua, de a îndrăzni. Nu mai rămâne decât un trecut urât și zero șanse la viitor.

Ea pleacă, pentru că niciodată nu a fost susținută

În momentele grele căuta îmbrățișarea lui, voia să știe că poate conta pe acest om, că poate merge mai departe fără să-i fie frică. Voia să simtă că există o diferență între a fi singură și a avea un om de încredere alături.

Dar el nu a fost niciodată empatic, nu a avut dorința să o cunoască cu adevărat, nu a simțit necesar să o întrebe cum se simte, dacă are nevoie de ceva, dacă o poate ajuta cumva, dacă prezența lui poate face diferența.

Ea pleacă, pentru că îi este imposibil să accepte trădarea lui. Nici măcar din dragoste nu poate accepta faptul că l-a înșelat. La început i-a vorbit foarte clar despre limite, despre lucruri pe care nu le va tolera vreodată în relație.

Pleacă, pentru că acest bărbat nu a înțeles-o nicidoată. A vrut doar să profite de sentimentele ei sincere, îi spunea cuvinte dulci, învățate pe de rost, fără a trece de superficial. El nu știe care este culoarea ei preferată sau care sunt visurile ei ascunse.

Atunci, ce rost are să stea lângă un partener absent, mereu indisponibil, incapabil să răspundă cu afecțiune la iubirea ei. Ce rost are să continue această agonie, acest scenariu în care ea joacă toate rolurile posibile, iar el este regele.

Ea alege să plece, luând cu ea iubirea, dezamăgirea și visul. Alege să plece, întorcându-se cu fața către propriul suflet. Ea a făcut tot posibilul, a luptat pentru doi, a demonstrat. Dar când a înțeles că nimic nu are rost, a cedat.

© De Vorbă cu Tine