fb

Bărbatului, pe care l-am iubit cum nu trebuia

Au trecut deja luni de când nu am mai stat lângă tine, uitându-mă la mâinile mele și realizând că nu există nici un răspuns.

Nu există magie în mâinile mele, nici un cuvânt care ți-ar schimba mintea sau inima mea.

Am vrut să te iubesc astfel încât să fie pentru totdeauna. Dar, în schimb, te-am iubit astfel încât nu a mai avut sens pentru mine.

Nu te-am iubit corect.

Au fost vremuri când nu te înțelegeam. Timpuri când nu înțelegeam cum să aranjez lucrurile prin care treceai. Timpuri când nu înțelegeam cum să te las să mă vezi.

Îți spuneam, oare, cuvintele potrivite, îți adresam întrebările potrivite? Nu îți eram suficientă sau eram prea sensibilă?

La început te-am iubit cu teamă. De ce acum? De ce eu? Continuam să îmi zic mie și altora că este o nebunie și… așa și a fost.

A fost incredibil de frumos. Pentru că acest lucru nu putea fi explicat.

Te-am iubit cu teamă, pentru că erai o persoană de care te îndrăgostești ușor. Totul era adevărat, dar mi se părea, că Universul încerca să mă înșele, dovedind că relația poate deveni puternică doar atunci când există presiune continuă.

Te-am iubit cu mânie, pentru că ai apărut în momentul cel mai nepotrivit. Cum trebuia să construim o relație când între noi se afla o țară întreagă? Dar, așa cum se întâmplă de fiecare dată, inima ta a apărut atunci când aveam cea mai mare nevoie de ea.

Te-am iubit cu gelozie, pentru că nu te rușinai de tine.

Te-am iubit cu tristețe. Mereu căutai niște răspunsuri, iar eu vroiam să îți arăt că tot de ce ai nevoie este deja în sufletul tău.

Te-am iubit posesiv. După atâta timp de singurătate, aveam sentimentul te-am câștigat pe tine și viitorul nostru – că mi-am îndeplinit misiunea. Mi-ai arătat că există întotdeauna ceva asupra căruia trebuie să lucrezi.

Te-am iubit cu un anumit disconfort, pentru că simțeam că mi se schimbă lumea. Vedeam fisurile în zidurile mele. Uneori încercam cu disperare să le acopăr, dar în același timp vroiam să văd ce se află în spatele lor. Credeam că vom fi noi, dar acolo eram eu.

Te-am iubit cu frică, pentru că mi-ai zis că sunt perfectă. Suna frumos, dar mă temeam că încercai să ascunzi în mine lucruri care mă vor face ceea de ce tu ai nevoie. Era periculos, pentru că balonul ideal din jurul meu putea exploda. Și așa s-a întâmplat.

Te-am iubit, dar nu ți-am dat acea libertate să îți schimbi părerea fără a te judeca.

Voiam să te iubesc astfel încât să se oprească timpul. Vroiam să te iubesc astfel încât să-ți amintești primele trăiri, când ne-am întâlnit privirile în cafeneaua liniștită în acea noapte caldă de septembrie.

Nu mi se primea să te iubesc tot timpul. Uneori eram pretențioasă și egoistă. Vroiam de la tine ceea ce nu-mi puteai oferi: răspunsuri și explicații pe care nu le aveai, susținerea și înțelegerea pe care nu mi le puteai da. Uneori mă îndoiam și mă depărtam. Nu puteam să am încredere în tine sau în mine, acceptând ceea ce îmi propuneai tu.

Aș fi vrut să te las la fel, fără a te obliga să te retragi din spațiul tău emoțional și de a ne întâlni în al meu. Nu sunt scuze pentru a motiva sentimentele mele, pur și simplu am lăsat ca sentimentele mele să ți le umbrească pe ale tale.

Nu am fost întotdeauna răbdătoare și bună. Eram geloasă și nesigură, invidioasă și speriată.

Astfel te iubeam atunci – cu sentimentele pe care nu le puteam explica și decizii pe care le regret.

Dar am rămas. Am decis să rămân și să continuu să te iubesc.

Au trecut luni de când nu am mai stat lângă tine. Mi-au trebuit luni pentru a realiza că pot să te iubesc la depărtare și cu claritate.

Pot să te iubesc, indiferent de lucrurile prin care te voi impune să treci, și voi învăța o altă lecție. Adaug încă o piesă în puzzle și știu că trebuie să-ți mulțumesc ție.

Pot să te iubesc iertând și știind că am plasat bara atât de sus, încât este imposibil de realizat. Aveam vise mari, iar asta m-a învățat să visez global.

Advertisement

Și acum știu, că pot să te iubesc cu acea minte, care nu a fost până când nu a existat „noi”.

Datorită ție am înțeles că uneori iubirea nu poate dura pentru totdeauna, la fel cum nici nu poți părăsi pentru totdeauna.

via: liwli