„Bărbatul se transformă într-un ratat, alături de femeia care nu crede în el”: părerea unui psiholog

„Atunci când m-am căsătorit, înțelegeam că soțul meu nicidoată nu va face mulți bani. Este prea slab pentru asta. Totuși îl încurajez, sperând că se va schimba”.

„El e bărbat! El e obligat să susțină familia. Dacă nu l-aș presa, el ar fi rămas la un nivel inferior. Nu mă liniștesc, până nu ajunge cel puțin un manager bun”.

„Înainte soțul câștiga foarte bine. Apoi a venit criza. De câțiva ani trăim foarte modest. De aia și-l presez, să facă ceva”.

Sunt câteva din poveștile clientelor mele. 

Criză în capul lor – iată marele adevăr. Sigur, situațiile joacă un rol important. Atunci unii oamenii se ridică și merg mai departe, pe când alții rămân prăbușiți. Motivul? Nu au găsit susținere și ajutor la cei din jur. Paradoxal, dar se întmplă ca familia să fie centrul disperării. Femeia uneori nu-și dă seama că ea este singura care transformă bărbatul într-un ratat.

Nu pentru că a vrut-o intenționat. Nu pentru că a făcut ceva greșit sau că nu a reușit să învețe tactica transformării cuiva într-un campion. Poți să citești ore în șir despre cum să devii regină acasă, amantă în pat și în același timp să nu poți să inspiri bărbatul de alături.

Cum e acea susținere, care este capabilă să facă minuni cu un bărbat? E vorba de laude excesive? Susținere pozitivă, gen: „ai făcut ceva bun, ai parte de intimitate”? Repetarea zilnică a expresiilor: ești cel mai bravo, cel mai puternic?

Pentru a răspunde la această întrebare, femeia trebuie să privească în interiorul ei. Să înțeleagă decisiv cum percepe ea că trebuie să fie bărbatul ei, soțul, partenerul, jumătatea.

Doar aparent s-ar păra că răspunsul este același: „el trebuie să fie puternic, înțelept, bun, darnic”. În esență lucrurile stau diferit.

De exemplu, femeia care afirma că trăiește cu speranța că soțul ei va crește profesional, că îl stimulează permanent – de fapt a înțeles că se temea să vadă alături un bărbat de succes. Acest lucru ar fi lipsit-o de rolul ei principal – soție salvatoare.

Iar femeia, soțul căreia câștiga bine, iar după criză nu mai avea bani – nu putea să înțeleagă cum ea singură a forțat pe bărbat să ajungă aici.

Problema e că psihologia omului e construită astfel: există „reguli” și „ordine”. Omul corespunde lor. Aceste „reguli” și „ordini” se adună odată cu trecerea anilor. Femeia mereu va alege bărbatul care va corespunde „regulilor” și „ordinilor” ei. Bărbatul însă alege femeia după anumite principii. Cuplurile se formează deloc întâmplător.

De aia, dacă femeia crede că nu merită un bărbat adevărat, indiferent ce ar spune și ce ar face și cât de mult ar susține bărbatul – ea nu va reuși. Pentru că în momentul dicuției, bărbatul marea parte a informației o primete prin gesturi, priviri, tonalitatea vocii. Femeia care nu crede, îi transmite omului ei semnale că nu este gata pentru o iubire și o realizare adevărată. Atunci și bărbatul își pierde din interes. Cât de puternic și plin de încredere nu ar fi, în asemenea atmonsferă nu va face față. Fie va pleca, fie va ceda.

Iată în ce constă confortul psihologic într-un cuplu: încrederea sinceră a ambilor parteneri că în ei încă mai au încredere. Asemenea colaborare ajută pe ambii să se dezvolte.

Femeia are o capacitate unică – să crească încrederea și curajul la un bărbat. Bărbatul în același timp are o altă capacitate  – să transforme partenera într-o adevărată frumusețe – asta dacă în creierul lui există convingerea că alături trebuie să fie cea mai frumoasă femeie.

De aia e atât de important să știm ce se întâmplă în creierul nostru. 

Sursa :