fb

Azi vreau să știi că am renunțat la noi doi!

M-am gândit să-ți scriu, apoi să te sun, apoi să-ți spun să ne vedem. Știam că nu meriți nici asta, dar până la urmă nu sunt ca tine. Iubesc tot ce a fost între noi și pe alocuri îți sunt și recunoscătoare.

M-ai învățat să prețuiesc un om corect. M-ai învățat să ofer și să știu să primesc. M-ai învățat să împart grijile și bucuriile cu omul drag.

Doar că tu nici corect și nici drag cu mine nu ai fost. Tu pur și simplu ai fost. Ai așteptat să fac primul pas, apoi al doilea, apoi încă mulți alții.

Doreai să fii fericit din contul fericirii mele. Și nu a mers.

 Azi vreau să știi că am renunțat la noi doi. Ce să mai… M-am întrebat de o mie de ori dacă procedez corect și de zece mii de ori mi-am spus în gândul meu: DA!

Cum să amân ceea ce oricum s-ar fi întâmplat? Am plâns mult? Am plâns! Și acum sufletul încă mai suferă. Am luptat cu sentimentele ce mi-au mai rămas pentru tine? Cred că voi mai lupta cu ele un timp.

Cert e că nu voi mai implora, nu voi mai cere iubire, nu voi mai spera că te vei schimba. Pentru că asta nu se va întâmpla niciodată.

Am renunțat la noi doi și mi-am dat o șansă mie și tuturor visurilor ce mă legau de un om pe care mi-am jurat să-l iubesc o viață. Acum, după atâta timp, știu că omul acesta încă nu a venit.

Și anume pentru a mai spera c-o să-l întâlnesc, pun capăt la tot ce mi-ar sta în cale: un trecut greșit, un om greșit alături, o poveste pe care numai de iubire nu o puteai numi.

Azi e un nou început. Azi e o nouă zi. Și ninge…