fb

Azi, într-o zi rătăcită și tristă, vreau să știi că încă mai țin la tine!

Ne mințeau când spuneau că visele nu se vând niciodată. Ne mințeau când promiteau zile și nopți fără parfum de supărare. Ne mințeau când spuneau că alții ca noi nu mai sunt. Ne mințeau când strigau că dragostea noastră nu poate eșua. Și-a eșuat.

Apoi m-au mințit când mi-au spus că te pot uita. M-au mințit când mi-au promis că voi întâlni pe cineva mai bun. Mi-au luat sufletul răvășit și-au făcut din el casă pentru îndoieli și frici. Mi-era frică pentru sentimentele ce le purtam față de omul care odată mi-a fost tot. Îmi jurau că o să-mi treacă și nu a trecut.

Dimpotrivă, simțeam cum în fiecare secundă prin sângele meu curge seva săruturilor tale. Corpul mi se zguduia, când îmi aminteam de tine. Vocea îmi răgușea, când îți șopteam numele. Fugeam de noi și am dat de tine: cu defecte, cu trecut, cu regrete, dar tu.

De câte ori ți-am spus că săruturile oferite în grabă sunt cele mai sincere? Că îmbrățișările întâmplătoare sunt cele mai călduroase? Că lucrurile pe care nu le planifici sunt cele mai așteptate? Așa cred eu, altele poate că nici nu catadicsesc să ofere cuiva o parte din inimă. Eu însă am oferit-o toată, dezbrăcată de carcasa emoțiilor reci, goală în fața ta, rece după trei ani.

Oricât de mult ai încerca să uiți pe cineva, nu vei reuși. Nu poți să rupi din tine bucată cu bucată, pentru că atunci nu ai mai fi decât o umbră a trecutului. Nu poți și nu vrei. Te rețin pașii lui pe care-i simți imaginar prin preajmă, te rețin mesajele pe care le tot recitești în creier. Te reține toată povestea aia frumoasă, sinceră, trăită. Nu, departe de istorioare roz și luminițe de sărbători. Între noi a fost un moment complicat, durut, suferind, dar viu.

Vie am fost și eu alături de tine. Simțeam că trăiesc cu fiecare moleculă, cu fiecare por, cu fiecare respirație. Eram gata să alung pe oricine din viața mea, în afară de tine. S-a făcut că am păstrat pe toți, până și pe cea mai inutilă lichea… în afară de tine.

Mi-au promis că nu vei pleca de lângă mine… sau eu de lângă tine. Nici nu mai știu cum a fost. Cert e că promisiunile s-au amestecat, gândurile s-au rătăcit, dorințele s-au rupt pe undeva. Și odată cu ele s-a rupt din mine și cea mai trăită parte. Partea în care erai tu.

Azi, într-o zi rătăcită de decembrie, vreau să știi că încă mai țin la tine. Tot atât de intens cum, într-o zi rece de februarie, te-am îmbrățișat pentru prima dată.

M.