fb

„Avem trei copii împreună. Mai mult nu avem nimic în comun.” Povestea unui bărbat care și-a sacrificat viața de bărbat pentru cea de tată

El este Ștefan. Are 35 de ani, trei copii și o viață plină cu regrete. Nu regretă că alături de el sunt trei suflete minune, de care are grijă. Nu regretă că în trecut a ales să spună „nu” unei femei care mai mult decât statutul de soție din certificat, nu făcea nimic ca să păstreze o căsnicie. Acum e împăcat cu sine. Acum nu vrea decât să-și spună povestea.

„M-am căsătorit cu femeia pe care o iubeam, fiind convins că și ea mă iubește la fel de mult. M-am înșelat. Ea voia banii și statutul meu. Cânt timp am avut propria afacere totul a mers bine, sau relativ bine. Ea mă aștepta acasă, ea avea grijă să-mi spună câți bani să-i pun pe cont și… cam atât. Eu o răbdam pentru că o iubeam, mai ales că atunci credeam că e firesc asta. Am iubit-o și mai mult când a născut primul copil, băiatul nostru. Așa au trecut vreo cinci ani din căsătoria noastră. Apoi a născut gemenii. Tot cam în acel timp lucrurile au început să stea mai prost pe plan financiar. Nu că muream de foame, dar uneori nu-mi permiteam să-i dau banii cu nemiluita pentru orice mărunțiș. Mai ales că erau și copiii deja. Dar se pare că pe ea asta nu o deranja. Într-o zi mi-a spus tot ce credea. 

Mi-a spus că sunt un nimeni. Că nu sunt un tată bun, deși tot ce făceam eu făceam de dragul copiilor și copiii la rândul lor s-au atașat tare mult de mine. Mi-a spus că nu mai vrea să fie cu mine. Am întrebat-o de ce. Răspunsul ei m-a lăsat mască pentru câteva zile bune. „Păi cum să te iubesc dacă ți-e gol portofelul?” Ăsta a fost răspunsul ei, după 10 ani de căsnicie. Atunci am înțeles că nu era nici vorbă de dragoste din partea ei. Când i-am zis că nu mai putem continua așa a aprobat fără pic de remușcare. Apoi i-am zis că nu îi voi lăsa niciodată copiii. Eu îi iubesc și vreau să fiu alături de ei. Ea m-a uimit din nou. „Măcar cumva să-ți iei revanșa”, mi-a răspuns. 

Au trecut patru ani de atunci și să știi că sunt fericit. Am grijă de copiii mei, m-am reprofilat și acu am o afacere prosperă. Am lăsat în urmă regretul că ea nu era altfel. Chiar i-am mulțumit într-un fel. Am înțeles că merită să las deoparte visurile mele sentimentale și să lucrez la educația și creșterea unor suflete care nu erau vinovate cu nimic. Și nu regret. Nici o secundă nu regret. Sunt fericit.”

Nu toate căsniciile au ca finalitate fericirea. Uneori nici copiii nu ajută. Atunci decizia cea mai bună e să nu te lași dus de val, să prețuiești ceea ce contează cel mai mult pentru tine. Atunci continui să iubești copiii și să ai grijă de ei. Atunci dragostea lor pentru ei acoperă orice regret.

Foto: weheartit.com