fb

Atunci când ții morțiș să păstrezi pe cineva care nu îți aparține, riști să pierzi omul care îți este predestinat

Atunci când ții morțiș să păstrezi pe cineva care nu îți aparține, riști să pierzi omul care îți este predestinat!

Iubirea nu este mereu justă. Iubirea nu este mereu blândă.

Nu-i crede pe cei ce îți zic că iubirea e ceva perfect. Iubirea adevărată este ca viața adevărată, dură și departe de a fi ideală.

Iubirea îi atinge și pe cei buni și pe cei răi.

Chiar dacă ai o inimă pură, asta nu îți garantează că fericirea va fi de partea ta. Ești o persoană foarte drăguță și îți pasă de sentimentele altora. Ești gata să sari în ajutorul oricui și nu te temi să riști pentru binele altuia.

Și procedezi astfel chiar dacă persoanele nu îți merită mărinimia. Doar că asta nu este mereu corect. Uneori trebuie să știi să lași lucrurile să plece. Tu ai nevoie să fii sinceră cu tine și să privești obiectiv realitatea.

Deschide ochii în fața oportunităților pe care le ignori de dragul relațiilor. Nu tr mai gândi că ești un om rău sau că vei eșua.

Uneori relațiile au termen de valabilitatea. Nici măcar nu contează ce fel de om ai alături, câteodată relațiile se destramă de la sine. Iar când se întâmplă acest lucru, tu trebuie să fii pregătită să nu suferi, dar să lupți ca niciodată.

Iubirea nu trebuie să presupună atașament. Dacă simți că nu poți să îți iei rămas bun de la cineva, acest fapt nu indică neapărat că îți iubești partenerul, dar că ești atașat sau chiar dependent de el.

Nu ai dreptul și nici nu poți să pui limite iubirii. Nu poți să ți-o supui. Ea este însăși libertatea.

Mereu trebuie să fii pregătită să deliberezi ceea ce nu îți aparține. Atunci când ții cu forța ceva ce nu îți este predestinat, riști să pierzi ceea ce este menit pentru tine.