Citește asta atunci când inima îți este rănită și tu aștepți să te sune, să îți scrie

Iubind, riști. Te îndrăgostești, speri că de data asta totul va fi bine. Știi că dragostea te poate lipsi de toate, sau te poate aduce pe cele mai înalte culmi. Știi la fel de bine că ceea ce simți acum nu este dragoste. O numești dependență, deprindere, forțare, dar nu dragoste.

Uneori ai vrea să te îndepărtezi de această emoție bolnăvicioasă, să lași timpul să treacă, apoi să-ți oferi șansa să descoperi adevăratul sentiment.

Apoi totuși riști și pleci. Te simți vinovată, crezi că tu ești sursa acestui final nefericit. Știi că omul ăsta nu mai e în viața ta, totuși emoțiile au rămas. Sentimentele sunt și ele acolo, în inima ta.

Ții telefonul aproape, sperând că te va suna.

Te gândești: „Îi este dor de mine? Se gândește la mine?” Înțelegi că nu este sănătos să faci asta, îți juri că nu vei mai permite nimănui să-ți distrugă sufletul. Refuzi să mai întâlnești o dragoste adevărată. Încerci să ascunzi durerea, dar nu de fiecare dată poți să faci acest lucru.

Apoi… În sfârșit primești mesajul pe care îl așteptai atât de mult timp. El vrea să vă întâlniți din nou, la o cafea. Accepți, pentru că ceva a rămas nespus în tot acest timp. Și iată că ești față în față cu acel om. E același, dar parcă atât de multe s-au schimbat.

El îți povestește că i-ai lipsit. Că te vrea din nou aproape. Dar tu știi că discursul său este unul superficial. Nu este el vinovatul, pur și simplu tu ai evoluat. Ești un alt om.

Ai vrea să-i oferi o nouă șansă, dar deja te respecți prea mult.

Nu contează ce va face, ce îți va spune, nimic nu mai este la fel. Și înțelegi, exact în clipa în care îl vezi din nou, că nu îl mai iubești. Cel mai probabil, nu l-ai iubit niciodată. A fost o relație bolnăvicioasă, care s-a încheiat. După ea nu mai poate urma ceva.  Tu nu mai ții la amintirile voastre. Tu ești gata să mergi mai departe.

Sursa :