fb

„Aș da totul să o pot lua de la început, și atunci aș avea grijă să nu te mai pierd niciodată…”

Bună. Sunt eu, sufletul de la celălalt capăt al iubirii pe care ți-o port… Îți scriu pentru că îmi lipsești, mi-e dor de tine și-mi este greu să trec peste fiecare zi fără să te vad… Mi-e dor de forma ochilor tăi, de gustul buzelor tale și de mirosul tău, de buzele mele pe pielea ta, de mâna ta pe sub cămasa mea…

Mi-e dor…hmm, mi-e dor de tot ceea ce însemni tu… mi-e dor de momentul când mă țineai de mână strâns de parcă nu ai mai fi vrut să mă lași vreodată… de momentul când mă sunai doar să-mi spui cât de dor îți e de mine, sau să mă inviți să mâncăm împreună…

De diminețile când îmi era greu să plec la birou pentru că nu mă mai săturam să te privesc dormind… de momentul când mă întâmpinai la usă cu atâta entuziasm de parcă ai fi așteptat toată ziua momentul când intram pe usă…

De serile când stăteam de vorbă în pat până în zori, de gătitul împreună, sau chiar de atunci când scriam sau citeam împreună… Mi-e dor de călătoriile noastre, de momentele când te țineam de mână și-ți spuneam că zborul o să fie ușor și n-ai de ce să te temi… și așa adormeai cu capul pe umărul meu, pentru că știai că atunci când sunt lângă tine o să te protejez și nu o să pățești nimic.

Ultima dată când te-am văzut a fost ieșind pe o ușă și atunci mi-ai spus “vorbim mai târziu”… Încerc să nu mi te amintesc așa. Să mi te amintesc zâmbind frumos ca în toate pozele pe care le avem împreună. Doar în ele te mai pot vedea acum. Pun capul pe pernă și mă uit la perna ta, întrebându-mă, de ce nu ești acolo? Adorm, sperând că într-o zi să fii din nou acolo, lângă inima mea. 

Probabil ești departe acum, de mâna altcuiva, de mâna cuiva care te face să zâmbești frumos, cuiva căruia nu cred că-i pasă la fel de mult de tine. După tot timpul petrecut împreună ți-ai dat seama că vrei altceva, acel “ceva” nu mai eram eu. Mă făcusei să simt că trăiesc din nou, să simt din nou acea căldură și fiecare bătaie a inimii.

Dar într-o secundă ai renunțat, ai renunțat și ai plecat fără a te mai uita înapoi. Ai uitat tot, tot ceea ce am reprezentat “noi” și ceea ce puteam fi. Dintr-o dată nu mai eram bun, nu te mai atrăgeam și nu te mai făceam să zâmbești. Ai luat o mare parte din mine când ai plecat, am răman gol, doar cu niște amintiri frumoase. Și cu tine în suflet… Erai perfectă, erai tot ceea ce așteptam să primesc de la viața.

Mi-ai trezit emoții pe care nu credeam că le mai pot simți vreodată, mi-ai trezit sufletul la viață și ai readus fluturi în stomacul meu. M-ai făcut să simt că trăiesc din nou și că am pentru ce trăi. Eram compleți, eram frumoși, eram superbi chiar. Acum mi-e frică să trăiesc fără tine, e atât de greu.

Mi-e frică pentru că nimic nu mai are sens și nici gust, nimic nu mai are culoare și nici viață… mi-e frică, pentru că nu te găsesc nicaieri și te tot caut. Mi-e frică pentru că simt că nu pot trăi fără tine, tu erai aerul meu și suflarea ce m-a readus la viață.

Simt că trăiesc lipsit de sens și de suflet, într-un iad rece, fără de viața. Sper că ești bine acum și că vei fii fericită. Ai însemnat mult pentru mine și o să mi te amintesc mereu cu drag. Ai fost frumoasa mea poveste de dragoste!

Aș da totul să o pot lua de la început, și atunci aș avea grijă să nu te mai pierd niciodată si sa rămâi langă mine…

a.M.