fb

„Aici trebuia să fie numele tău. A rămas doar o amintire”

Ea este Ștefania. A trăit frumos o poveste de dragoste, o amintire încă vie. A iubit. A încercat să-l apropie. A primit drept răspuns indiferența lui, Acum nu i-a rămas decât să-și scrie povestea.

„Nu cred că sunt prima și nici ultima care a trăit așa ceva. Dar tind să cred că a fost ceva deosebit, unic. L-am iubit. I-am oferit dimineți târzii și nopți de vis. I-am lăsat de fiecare dată parte din mine, iar el a îndrăznit să ia mai mult decât i-aș fi putut permite. Acum mi-e gol în suflet. Mi-e rece și trist.

Și-aș vrea să știi. Să simți dorul și dragostea mea. Să te lași purtat de niște gânduri care odată erau tot. Aș vrea să-ți pese. Să te dedici măcar o zi cauzei noastre comune, dar să fie sincer. Să fie frumos. Ne-am trăit fericirea în doze, în secvențe care nu se legau. Ne-am pierdut pe drum și nu ne-am mai regăsit. 

Aici trebuia să fie numele tău. A rămas doar o amintire. Din păcate, una amară. Una redusă la niște emoții pierdute. Sincer, îmi lipsesc multe cuvinte. Lipsește vocea ta, lumea ta, lipsești tu. Te îmbrățișez și sper să-ți fie dor, cel puțin a mia parte cum îmi este mie.”