fb

„Am plecat după șase ani de relație, cinci dintre care am fost înșelată cu cea mai bună prietenă a mea.” Povestea de dragoste a unei femeie care încă mai regretă trecutul

Ea este M.. A înțeles într-o zi, după ani de iluzii și suferință, că prezentul e cel mai important lucru care i se poate întâmpla. Ca o ultimă amintire ce o poartă pentru un om, a scris această poveste. După acest mesaj M. va fi fericită și liberă să-și găsească jumătatea.

„Era o zi rece de noiembrie când i-am spus că plec. M-a privit uimit și a încercat să înțeleagă de unde mi-a venit așa gând. I-am răspuns că nimic nu mai are rost, indiferent care-ar fi reacția lui. Era prea târziu. M-a trădat în cel mai laș și josnic mod posibil, mi-a șters amintirile frumoase și odată cu ele s-a șters din inimă și omul pe care-l iubeam. Da, pentru că îl iubeam atât de mult, fiecare zi petrecută alături de el ar fi fost imposibilă. Nu puteam să împart. Nu voiam să împart. Și-am plecat. Îmi pare și acum rău că prea târziu.

– O să regreți, mi-a spus el ca ultim mesaj. Nu mi-a zis că are remușcări, c-ar vrea să repare totul, că încă nimic nu e pierdut. Cu acest gând totul era deja demult pierdut. 

Am plecat după șase ani de relație, cinci dintre care am fost înșelată cu cea mai bună prietenă a mea. Acu îmi vine să zâmbesc de naivitatea mea, atunci eram cu inima sfâșiată în mii de bucăți. Îl credeam omul meu și mai mult decât atât, iubitul meu de încredere. Nu aș fi crezut niciodată și pentru nimic în lume că el ar fi în stare de așa ceva, dacă nu aș fi descoperit eu însumi accidental acest lucru. Dar știți, după mi-a fost mai ușor. După ce am înțeles cum stau lucrurile și ce fel de om este el, mi-a fost mai ușor. Am plâns, mult am plâns și am suferit la fel de mult, dar deja nu după el, ci pentru că mi-a fost dat să trăiesc așa ceva. Mă întrebam cu ce am greșit. 

Și într-o zi mi-am răspuns tot eu: păi nu am greșit cu nimic. Eu sunt o femeie liberă, frumoasă, deșteaptă, pe care o apreciază lume multă și la fel de frumoasă. Ce-mi permit eu să trăiesc cu trecutul, cu el, cu josnicia lui? Așa că în ziua aia m-am schimbat total. I-am mulțumit în gând că a fost, i-am mulțumit că nu mai este, i-am mulțumit și acelei prietene că m-a ajutat să scap de un trădător, am scris aceste rânduri și am pus punct. Acum eu sunt fericită. Fiți și voi așa, că nu are rost. Pe bune, nu are rost să trăiești cu ceea ce nu merită. Trăiește acum, aici, mereu.”

Așa e uneori. Ești trădată și îți asumi parcă vina, de mult ce iubești. Dar e greșit. Dacă tu ești corectă, păstrează un bărbat corect alături. Sunt gesturi ce merită a fi iertate. Trădarea nu. Niciodată. Mergi înainte, lasă un trecut în spate și fii fericită. Acum!