fb

,,Am citit o carte pe zi şi toată viaţa mea a fost schimbată.” Cugetări profunde ale scriitorului Orhan Pamuk

Orhan Pamuk este considerat unul din cei mai renumiți scriitori turci contemporani. Laureat al Premiului Nobel pentru literatură, în anul 2006, operele scriitorului au fost traduse în peste 40 de limbi și publicate în peste 100 de țări. Personalitatea a devenit renumită datorită curajului său de a dezvălui adevărul, dar și datorită profunzimii ideilorpe care le-a lansat în lumea literaturii. Iată câteva idei incredibile ale lui Orhan Pamuk:

Ce bine este să fii copil şi să poţi zăcea în pat, plângând, când ţi se face o nedreptate.

Dacă nu doreşti să ai deziluzii în pictură şi în artă, trebuie să ai grijă să nu-ţi faci o meserie din ele. Oricât de talentat şi de iscusit ai fi, caută banii şi puterea în altă parte, astfel încât să nu te superi pe artă dacă nu te alegi cu nimic de pe urma harului şi a muncii tale.

Întrebând-o, la zece zile după aceea, ce fel de film se derula în mintea ei în timp ce stătea cu ochii închişi şi mă strângea în braţe, ea avea să-mi răspundă: “Vedeam un câmp împânzit cu floarea-soarelui.”

Pictura este tăcerea minţii, muzica ochiului.

Când ţi s-a ivit chipul, nu m-am gândit la nimic altceva decât la faptul că aceasta este, pentru mine, mâna dumnezeiască. Deoarece fericirea de a-ţi putea vedea chipul îmi este de ajuns.

Viaţa este frumoasă dacă eşti pe drum spre undeva…

Dumnezeu a voit ca pictura să fie o sărbătoare, spre a-i arăta celui care ştie să privească că lumea însăşi este o sărbătoare.

Câinii vorbesc, însă doar acelora care ştiu să asculte.

Mulţi oameni ştiu că viaţa nu ne este orânduită dinainte şi că toate poveştile sunt, de fapt, rodul unui şir de întâmplări. În ciuda acestui fapt, odată ajunşi într-o anumită etapă a vieţii, până şi cei care cunosc acest adevăr hotărăsc, privind în urmă, că ceea ce au trăit cândva ca întâmplare a fost, de fapt, o necesitate.

Celebritatea e mai uşor de suportat decât lipsa ei.

Am citit o carte pe zi şi toată viaţa mea a fost schimbată.

Motivul principal al singurătăţii mele este că nici măcar eu nu ştiu din ce poveste fac parte. Urma să fac parte dintr-o poveste, dar am căzut din ea ca o frunză…

Ceea ce trece drept stil nu este decât un cusur care deschide calea amprentei personale.

Dacă aş fi avut o imagine a chipului ei, nu m-aş fi simţit nicăieri dezrădăcinat, chinuit de gândul că nu-mi aminteam chipul iubitei lăsate în urmă. Deoarece, dacă în tine dăinuie chipul iubitei pictate în inimă, îţi este casă întreaga lume.

Timpul e un accident.

Advertisement

Oare dragostea să fie aia care-l tâmpeşte pe om, sau doar tâmpiţii se îndrăgostesc?