fb

„Am avut o relație cu un bărbat însurat și mai bătrân decât mine cu 20 de ani. El m-a învățat un lucru important!”

Ea este Laura. Astăzi ea este fericită, are doi copii, un soț iubitor și o familie frumoasă. Câțiva ani în urmă a suferit. A trăit o relație imposibilă la finalul căreia a înțeles unele lucruri. Unele dintre ele i le-a spus el, bărbatul pe care l-a iubit și l-a urât la fel de mult.

„L-am întâlnit pe Eugen acu 5 ani. Luam micul dejun într-un local din Centrul Vechi, când l-am văzut așezându-se la o masă. Deși trecut de 30 de ani, mi se părea incredibil de frumos și tânăr încă.

Am știu din prima că ceva mă leagă de acest om. Ce anume avea să cunosc mai târziu. Ce s-a întâmplat atunci nu mai țin minte cu exactitate. Știu doar că s-a apropiat de mine, mi-a vorbit, m-a ascultat, m-a înțeles. Apoi conversațiile noastre au continuat. Apoi am simțit că mă atașez tot mai mult.

El era genul de bărbat cumpătat, de parcă ar fi trăit deja nouă vieți. Era atent, grijuliu, seducător. Nu zic asta cu vorbele unei fete de 20 de ani. O zic responsabil și înțelegând natura bărbatului din prezent. 

Mai mult, l-am simțit al meu. Și era corect. Mi-a zis din primele zile că e însurat și că a venit în oraș cu treburi. Mi-a promis că între noi nu va fi nimic serios și nici relații intime nu vom avea. Pur și simplu va sta de vorbă cu mine.

Când mi-a spus vârsta lui m-a șocat. Era mai bătrân cu 20 de ani. Poate că avea copii mari deja. Poate că era fericit. Nu a vrut să-mi spună nimic. M-a luat de mână și mi-a spus cuvinte sincere. Nu avea niciun interes ascuns. Eram prea atașată de el. Îl ascultam ca pe o parte din mine care-mi vorbește.

De la el am învățat să nu mă las sedusă de bărbați reci și goi pe interior. Tot el mi-a spus că nu mă leg niciodată cu bărbați însurați. Altceva decât pofte de moment ei nu vor dori. Am trăit câteva zile frumoase.

Deși el a refuzat să recunoască, eu știam că e o relație. Poate altfel de relație, dar era un moment al nostru. Apoi el a plecat.

Recunosc, înainte să apară în viața mea aveam o viață nebună, eram o fată ce se juca cu bărbații și se credea în centrul atenției. El m-a făcut să prețuiesc. El mi-a dat motive să iubesc. Azi sunt fericită, am familia mea și vreau să îi mulțumesc pentru tot.”

Uneori nu oamenii de-o viață ne schimbă, ci apariția cuiva care în clipe numărate ne poate da lumea peste cap. Și poate că așa e mai bine. Și poate că după asta ajungem mai fericiți. Sau cel puțin mai încrezuți în noi.