fb

Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubești

Ai fost un prost. Te-ai gândit că vei avea norocul și va veni ea singură în brațele tale. Nu a fost să fie. Ea nici nu știa ce simți sau poate că aștepta să-i spui despre asta. Nu ai îndrăznit. Sau nici nu ți-ai dorit atât de mult. Cert e că după ani de zile încă te mai gândești la ea. Înseamnă că a fost mai mult decât o pasiune de moment, mai mult decât un vis. Și nu trebuia s-o visezi.

Ai fost un prost. Prost de-o dragoste pe care așa și nu ai trăit-o. Te rătăceai printre emoții, în loc să vorbești. Te îndoiai de gândurile tale, în loc să simți. Sperai, în loc să acționezi. Așa ai lăsat să-ți scape fericirea printre degete. Și fericirea a plecat de mână cu altcineva, mai direct și mai sincer.

Nu trebuia să cauți motive să o visezi, dar motive să o ai lângă tine. Viața e una și timpul trece prea repede ca să mai ai când să regreți. Atunci credeai că ai o veșnicie pentru a spera. Acum lucrurile stau invers: ai atât de mult timp să iubești, dar nu poți. Ea nu e alături de tine, tu ai rămas un visător și atât. Ai fost concentrat pe-ale tale. Ai fost interesat de plăceri de minut. Ai pierdut-o înainte să o ai alături. Ai fost un prost.

Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubești. – Mircea Eliade