fb

Adevărul despre predestinare, vocație și alte mituri -afirmații spuse de un psiholog!

Atât în societate, cât și în mediul virtual putem observa că ne este impus un anumit cult al predestinării.

Esența acestui concept este extrem de simplă: pentru fiecare om există un anumit loc în univers, unde el se va simți perfect fără a depune efort.

Unde găsim acest loc?

Ideea e că nu există un astfel de spațiu sacru. Întregul fenomen al destinului are la bază niște idei false – de aici își iau seva toate problemele asupra subiectului.

Aceste false teorii se bazează pe așa numitul „fixed mindset” – o idee fixă care nu are nici măcar o teorie solidă care ar putea-o motiva.

Un astfel de mod de gândire dă naștere procrastinării și indiferenței, pentru că oamenii consideră că ce le este predestinat se va întâmpla oricum.

Realitatea însă e diferită, totul depinde de ambițiile fiecăruia și munca asiduă.

Ce căutăm noi de fapt?

Problema cultului predestinării nu constă doar în falsitatea acestuia, ci și în faptul că el poate fi dăunător.

Acest cult îl face pe om să renunțe din start, să își redirecționeze scopurile chiar după primul eșec. Dacă copiii ar fi învățat să meargă și să vorbească după același principiu – civilizația umană ar fi dispărut fără urmă.

Mereu vor exista dificultăți.

Interesant e că rezolvarea imperfecțiunilor menționate anterior, nu constă în anularea sau evitarea tuturor dificultăților.

Da, un om poate fi un doctor de succes care-și adoră jobul, dar există momente neplăcute care, simplu, nu pot fi evitate. Asta poate ține de completarea diferitor anchete sau tratării oamenilor iritanți.

Dar cu toate astea, persoana dată continuă să-și iubească munca. Cum se face așa?

Psihologul Daniel Caneman a expus o astfel de teorie: există două fenomene captivante, eu – cel care trăiește experiența și eu – cel care memorizează experiența.

Primul trăiește foarte puțin – mai puțin de un minut. În exemplul de mai sus, se manifestă atunci când medicul înjură scurt în timp ce completează acele acte.

Dar din moment ce doctorul părăsește spitalul, apare al doilea Eu. Cel care memorizează doar clipele de vârf.

Deci, ideea de predestinare este un mit absolut banal. Bazele ei sunt luate din aer. Cel mai logic e să te focusezi pe propria creștere fără a aștepta mana cerească.