fb

Adevărul despre „aproape relații” – de ce până la urmă eșuează toate

Nu există „aproape relații”, există experiențe ale trecutului, care ne călăuzesc sufletul în drumul spre armonie!

În general, vorbim despre iubire ca despre un sentiment duios și profund, care se poate manifesta în toate ipostazele și în toate momentele vieții noastre. Când spunem toate, exact asta avem în vedere.

Întrucât dragostea este o stare a spiritului, încercarea de a o judeca, spunând că ea poate fi autentică doar când e trăită într-un anumit fel și de către anumiți oameni, este de-a dreptul absurdă.

Nimeni nu are voie să ne spună ce fel de partener e mai potrivit pentru noi și care mod de percepție al iubirii e cel corect. Alegerea ne aparține!

De aceea, nu vom încerca aici să impunem un anumit postulat al ,,dragostei autentice”. În schimb, vom încerca să prezentăm anumite sugestii/ indicii, care eventual ne-ar indica relația corectă și ne-ar proteja de dubii inutile.

În primul rând, e important să acceptăm faptul că orice relație din care am făcut parte vreodată a fost și este una utilă. Orice experiență amoroasă ne învață cel puțin o lecție esențială pe care ulterior o purtăm cu noi prin toate provocările vieții și care ne îndrumă în calea de depășire a acestora.

Însușind acest adevăr, devenim mai înțelepți atunci când o relație în care am investit timp și efort se prăbușește. Nu ne mai judecăm, pentru că am identificat unele cusururi inacceptabile ale partenerului prea târziu și că am am dăruit o parte din noi omului nepotrivit.

Dimpotrivă, îi mulțumim, că ne-a ghidat într-o experiență, care ne-a amplificat inteligența emoțională, ne-a sporit gradul de claritate a viziunilor noastre asupra genului de relație spre care aspirăm și chiar a propriei noastre identități.

E în regulă că astfel de relații eșuează. Ele sunt cărămizile care clădesc fundamentul unui edificiu spiritual frumos, rezistent și bine-conștientizat.

Odată ce învățăm să le lăsăm în urmă și printre miile de suflete ce se plimbă superficial prin gândul nostru de-a lungul vieții, îl vom alege și valorifica pe cel, care va fi diferit. Nu ne va păsa dacă e imperfect, sau dacă are un trecut amoros la fel de zbuciumat. Va conta doar faptul că e mai aproape de vibrația noastră spirtuală decât a fost oricine altcineva vreodată.

Îi vom permite să facă parte din existența noastră scurtă și vom începe construcția comună a acelui edificiu, cărând în spate povara tuturor acelor lecții și răni ale trecutului!

Daniela M.