fb

Bărbatul meu cu ochi căprui, cu buze moi de catifea. Te rog, iubeşte-mă frumos. Cu toată nebunia ta

 

Iubeşte-mă când sunt geloasă și mai greşesc uneori. Iubește-mă când nu înțeleg pe deplin ale tale gânduri, aruncând cuvinte în gol.

Iubeşte-mă când degetele-mi se joacă prin parul tău creț, șoptindu-ți că te vreau o viață. Lângă mine, alături și nu doar în pat. Iubeşte-mă atunci când voi ceda și când îți voi reproşa lucruri. Te rog, nu mă lasa.

Tu să ma iubeşti! Cu toată suflarea ta. Şi atunci când voi îmbătrâni, iar pe chipul meu riduri vor apărea. Tu să mă iubeşti! Nu uita ca eu mereu sunt lângă tine. Te rog, nu uita!

Îți voi veghea lumea și liniștea, îți voi susține nebunia, îți voi atinge mâinile și-ți voi săruta fruntea de dor. Tu să mă iubești!

Când spui „te iubesc” persoanei de lângă tine, închide ochii pentru câteva minunte. Imaginează-ți că acest om într-o zi ar putea rămâne orb sau surd ar putea ajunge într-un scaun cu rotile. Sau pur şi simplu va îmbătrâni.

Va avea peri albi, riduri, câteva kilograme în plus şi va fi ursuz. Dar tu vrei să fii cu el mereu, în orice situație. Daca te ia groaza gândindu-te la ce se poate întâmpla, pleacă. Da, pleacă! Pentru că atunci tu nu iubeşti acel om. Tu minți. Tu mimezi iubirea.

Acel „Te iubesc” spus din inimă se simte. Puțini oameni îşi spun „te iubesc” peste 50 de ani. De ce? Pentru că puțini iubesc. Tu iubeşte sincer. Nu dezamăgi. Nu juca teatru.

Bărbatul meu cu ochi căprui, cu buze moi de catifea. Te rog, iubeşte-mă frumos. Cu toată nebunia ta.

Cu drag, Mary!