Ea este A.. Și poate că nu e diferită povestea, dar mesajul contează cel mai mult.

„Scriu toate astea cu mult dor de el. Sunt convinsa si asta simt: va ramane barbatul pe care il voi iubi toata viata mea si pe care nu il voi uita niciodata! Povestea a inceput acum doi ani jumatate, liceeni in aceeasi clasa, aveam vise, multe intrebari fara de raspuns. Nu stiam ce e iubirea, pana a aparut el in viata mea. De la un simplu coleg „nebun”(asa ii spuneau colegii si prietenii), a ajuns sa imi schimbe cu totul viata, principiile si sa-mi dau seama ce e iubirea, cu iubirea venind si suferinta, la pachet.

Imi amintesc acea zi perfect, ziua in care am simtit primii fluturasi in stomac, un sentiment unic. A inceput sa imi povesteasca de relatiile lui anterioare, cum se comporta cu fetele, cum le iubea si povestea cu atata sinceritate, puritate incat ma intrebam: „Doamne, cum ar fi sa fiu iubirea lui si el iubirea mea?” In acea zi, m-am gandit doar la el si simteam cu adevarat ca m-am indragostit! Ma confesam prietenei mele, colega fiind si ea cu noi, Ioana. Ii spuneam cum e sa simti fluturasi in stomac, i-am spus ca m-am indragostit de el. Nu aveam curajul sa ii spun lui. S-a decis Ioana sa ii spuna, fara ca eu sa stiu nimic. Ii multumesc si in momentul de fata pentru acest lucru, poate ca daca nu i-ar fi spus, el nu ar fi aflat niciodata.

Intr-o zi de joi, el ma invita in oras, mi s-a parut ciudat initial, dar dupa mi-am dat seama ca stie totul. Ne-am intalnit, eram fericita si in acelasi timp foarte timida, nu imi gaseam cuvintele si abia il priveam in ochi! In acea zi a fost si primul sarut. Eram cea mai fericita! Erau cele mai frumoase zile de decembrie din viata mea. Ne intalneam in fiecare seara pe un ger de crapau pietrele, dar nu ne pasa. Faceam orice sa ne vedem, abia asteptam sa-l strang in brate, sa fim impreuna, sa petrec cat mai mult timp cu el! Pana si diminetile de luni erau cele mai frumoase, abia asteptam sa ne vedem. 

Ca in orice relatie, totul la inceput era de basm, intelegere, iubire si fericire. Pana cand au inceput sa intervina certuri, din ce in ce mai multe, neintelegi si tachinari. Era o perioada in care ne certam, ne impacam, pe atunci erau benefice certurile, ne faceau sa ne iubim din ce in ce mai mult, dar la un moment dat aceste certuri ne distantau si nu erau deloc benefice pentru noi, orgoliul fiind principala „cauza”. Totul a durat un an jumatate, cand s-a terminat si relatia noastra si cu relatia noastra m-am pierdut si eu. Incepuse sa fie indiferent si nepasator. A decis sa ne despartim, fiecare sa isi faca o alta relatie si mi-a cerut sa il uit, sa uit tot ce a fost intre noi, sa uit iubirea dintre noi.

Acele luni dupa ce ne-am despartit, au fost un calvar pentru mine,mai ales afland ca el este deja intr-o alta relatie. Eu pur si simplu aveam doar familia alaturi. Prima lectie care am invatat-o din aceasta relatie a fost: sa nu iti lasi prietenii orice s-ar intampla! Regretam enorm ca mi-am lasat cele mai bune prietene! Am decis sa le scriu, sa imi cer iertare pentru ca le-am lasat si pentru ca m-am distantat de ele. Inca odata mi-am dat seama ca ceea ce au spus mai demult „La bine si la rau, impreuna mereu” a fost adevarat, pentru ca m-au iertat si suntem si in prezent cele mai bune prietene si le multumesc din inima pentru acest lucru.

Dupa cateva luni incetul cu incetul imi reveneam si priveam viata dintr-un alt unghi, imi spuneam „asa a fost sa fie, nu suntem facuti sa fim impreuna”.  Si totusi il urmaream. Am incercat sa imi fac alta relatie, sa ma apropii de altcineva dar mi-am dat seama ca nu are rost, nu vroiam sa fac alt om sa sufere din cauza mea, pentru ca si eu simteam asta pe propria piele. Eram obisnuita ca ma gandeam in fiecare zi la el, mi se parea la un moment ceva firesc, ca si cum el ar face parte din mine. Nu stiu daca sa spun, spre fericirea mea sau spre tristetea lui, eu aflasem ca ei doi s-au despartit. De ce sa mint ?! Nu eram trista, chiar eram fericita, asteptam ziua in care sa fie singur. Tot in decembrie, dupa un an, i-am dat primul „buna”. Mi-a raspuns. Am inceput sa vorbim, sa ne povestim tot ce am facut de cand ne-am despartit, de orice traire, de orice om aparut in vietile noastre, i-am recunoscut ca nu am incetat sa il iubesc si ca m-am gandit in fiecare zi la el. Am inceput sa iesim si parca ma indragosteam a doua oara de acelasi om. La inceput imi era frica sa nu se ajunga din nou la despartire, erau persoane care imi spuneau „ciorba reincalzita nu are acelasi gust”. Nu le-am ascultat, am intaintat cu gandul „fac ceea ce simt”. La inceput paream schimbati amandoi, fara orgolii, fara incapatanari, totul era bine.

Dar acum cateva zile totul s-a terminat din nou. Ma simt ca si la prima despartire de el, trista si fara chef de nimic. Nnu mai vorbim. Poate ca mai sunt fete care se regasesc in povestea mea, de aceea le spun sa aprecieze ce au cand au, nu cand pierd. Sa iubeasca pur, cu sinceritate si sa nu se distanteze de persoanele care le iubesc! Iar tu, P., daca vezi tot ce am scris eu aici, sa stii ca inca te iubesc si sper sa fii bine, nu te voi uita niciodata!

Cu drag, A.!

Foto: positiveexposure.com