fb

„Îmi place să te privesc cum sorbi din cafea. Dacă ai şti cât de mult aş vrea să te cunosc mai bine”

Tu eşti un străin.

Nu-ți cunosc secretele, visurile şi dorințele. Nu-ți cunosc trecutul. Ne salutăm grăbindu-ne şi ne zâmbim pe furiş. Dar când te zăresc inima tresare ca nebuna, iar în stomac simt un gol enorm. Aş vrea să fiu lângă tine, să-ți sărut buzele, să-ți spun cât de mult te-am așteptat. Să te mângâi. Să te simt. Să mă îmbăt de mirosul tău irezistibil.

Îmi place să te privesc cum sorbi din cafea. Cum îți aprinzi țigara şi, trăgând un fum, te gândești la câte mai ai de făcut. Dacă aş putea, aş opri timpul doar ca să-ți admir zâmbetul combinat cu doua gropițe. Sunt nebună! Nebună de tine! Doamne! Sunt geloasă când vorbeşti cu alte fete şi le zâmbeşti. Într-o zi m-ai privit atent şi mi-ai spus: ,,Ochii tăi vor să spună atât de multe”. Ah, dacă ai şti câte are de spus inima. Dacă ai şti dorința arzătoare de a fi în brațele tale. Dacă ai şti cât de mult aş vrea să te cunosc mai bine. Dacă ai şti…

M-am îndrăgostit sau am înnebunit? Câte inimi suferă iubind în tacere? Câte suflete tânjesc dupa iubirea cuiva? Câte iubiri neîmpărtăşite sunt în această lume grăbită? Tu ai grijă de iubirea ta și n-o lăsa să rămână secretă.

Cu drag, Mary!