fb

„Povestea noastră – sau cât de orbită am fost de durerea ta”

Ea este Nico. Nico are o poveste. Povetea ei e de suflet. Sufletul ei e rănit. Și totuși, undeva există dragoste.

„Povestea noastra – sau cat de orbita am fost de durerea ta…

Totul a inceput atunci cand am hotarat sa te ajut sa treci peste despartirea de fosta ta prietena care te ranise dupa 7 ani de relatie. Totul a inceput din dorinta mea de a te face sa te simti mai bine… doar ca acum la 2 luni de la despartirea noastra eu sunt in pozitia ta de la inceputul anului si tu… tie nu-ti pasa.

Erai abatut, desi voiai sa pari vesel si  sa fii sufletul grupului si totusi.. era doar o masca asa cum mi-ai zis chiar tu dupa cateva saptamani de discutii. Doar ca nu stiam ca masca asta o s-o porti si cu mine dupa aceea.

De ce ne-am despartit? Nici acum nu stiu sigur, ce mi-ai spus in sambata aceea nu am inteles, explicatia inca o mai caut. Tot ce stiu acum este ca acum 2 luni lumea mea frumoasa s-a surpat, bula mea de sapun din povestea mea cu printi s-a spart exact in momentul in care aveam nevoie de sprijin…

Tu ai intrat in viata mea exact la finalul unei relatii toxice pe care o aveam de aproape 2 ani de zile cu un barbat insurat, nu era idealul meu de relatie, era doar o distractie de care eram dispusa sa me debarasez la momentul potrivit,,,

Nu pot sa inteleg cum o persoana calda si ranita in trecut poate sa reactioneze atat de obtuz ca tine, atat de brutal sa-mi ceri sa ne despartim, nu inteleg motivul pt care ai hotarat sa te schimbi atat de tare.

Am inceput anul cu o poveste frumoasa, prietenia care se indrepta spre ceva mai mult, nu am vrut neaparat sa iti fiu iubita, am vrut sa ai o persoana cu care sa vorbesti si sa te descarci de toate emotiile negative si sa nu mai strangi in tine toate sentimentele urate simtite din cauza fostei tale prietene… tu mi-ai cerut sa incercam sa vedem ce iese, eu doar am acceptat sa intru in aceasta nebunie in care te vedeam doar in weekend si te simteam aproape desi ma durea distanta.

Prima mea prostie? A fost sa-ti arat ca tin la tine si vreau sa te sprijin neconditionat de aceea atunci cand ai avut nevoie de bani.. ti i-am oferit gandindu-ma ca daca iti inlatur o piedica din cale te ajut sa-ti realizezi visurile si o sa fii fericit… si eu pe langa tine.

Si totusi dupa 8 luni ai decis sa incheiem ce aveam. Pentru moment ai zis tu, doar ca momentul tau s-a transformat in saptamani si luni deja. Tu continui sa afisezi aceeasi masca de buna dispozitie pe cand eu.. eu am murit putin cate putin de atunci si pana acum

Am murit atunci cand te-ai uitat la alta, mor putin cate putin atunci cand fiind in acelasi grup in oras tu decizi constient sa ma ignori in fata.

Urmatoarea prostie? Sa incerc sa te cumpar… de ziua mea am primit de la tine flori, mi-au placut enorm pentru ca tu mi le-ai oferit si am zis ca nu conteaza alt cadou pe care puteai sa mi-l iei. In schimb de ziua ta ti-am luat ce mi-ai zis la un moment dat ca vrei, un ceas…  si mi-ai zis ca sunt nebuna pentru ca tu nu ai putea vreodata sa-mi oferi acelasi lucru. M-am bucurat cand ti-am vazut sclipirea din ochi in momentul cand l-ai probat. Atunci mi-ai zis mai in gluma ca esti materialist si ca-ti place sa primesti cadouri. In momentul acela nu te-am crezut, acum incep sa cred ca aveai atata dreptate, doar ca eu eram orbita.

Atunci cand am incercat sa iti alin suferinta nu m-am gandit o clipa ca ceea ce voi primi in final va fi doar durere si indiferenta. Nimic nu doare mai tare decat sa vad ca nu-ti mai pasa de nimic legat de mine. Atunci cand aveam nevoie sa plang pe umarul cuiva tu nu erai langa mine, ai plecat din oras ca sa te distrezi. Atunci cand eu aproape ca urlam in interior de ciuda… tu nu bagai de seama nimic sau cand incercam sa te fac sa-mi explici ce s-a intamplat imi raspundeai enervat ca iar incep cu asta?

Da, iar incep cu asta, chiar daca aceasta intrebare nu-mi da pace nici acum, chiar daca de fata cu tine incerc sa-ti raspund cu aceeasi moneda, sa fiu indiferenta.. eu nu pot sa fiu nesimtita si dupa aceea sa nu ma simt vinovata ca te-am facut sa suferi din cauza mea…

Advertisement

Ce mai ramane de facut acum? Sa-mi inghit lacrimile ce inca imi vin in ochi de fiecare data cand te vad la aceeasi masa cu mine in oras, sa trec peste tot ce a fost frumos si s-a transformat intr-un cosmar… sa imi recunosc greselile de femeie indragostita care a crezut ca in sfarsit primeste ce merita, un pic de iubire si o persoana care sa-I fie alaturi de acum incolo… in ciuda diferentei de varsta de trei ani (el fiind mai mic decat mine) nu am crezut nicio clipa ca la 27 de ani mai pot pica de fraiera in fata unuia care parea atat de inocent si de ranit.. acum realizez ca am fost poate doar pansamentul de care avea nevoie dupa relatia lui anterioara in care fusese inselat si… atat.

Toti din jur imi spun ca nu merita sa mai plang sau sa pun la suflet ce se intampla, dar ce usor e sa dai sfaturi. Cel mai greu e sa le pui in practica si sa asculti persoanele care iti vor binele.”