fb

6 trăsături ale omului prost

Prostia seamănă cu o boală molipsitoare, o spunea însuși Shakespearre, de aia este important să-ți alegi cu grijă oamenii care te înconjoară. Dar că să înțelegi pe cine să eviți și pe cine să păstrezi aproape? Iată ce spun psihologii la acest subiect.

Prostia este o stare temporară a sufletului. Din proprie prostie multora nu le merge așa cum și-ar dori. Iată 6 trăsături ale omului prost.

1. Omul prost vorbește doar despre sine

Orice comunicare presupune un dialog, omul înțelept înțelege că e un schimb eficient de informație. Se întâmplă să întâlnim oameni mai rezervați, mai retrași. Însă atunci când celălalt nu poate spune un cuvânt sau și mai mult, să povestească ceva la subiect, înseamnă că în fața noastră e un om prost. Nu e vorba de personalitate narcisistă. Capacitatea de a asculta e o resursă importantă în procesul de obținere a experienței. Dacă asculți numai tu – fă concluzii potrivite.

2. Omul prost pare că e oriunde, că e uriaș

Există o excepție – când omul e carismatic – însă atunci nu apare întrebarea: „Poate că e prost?” Imaginează-ți un local: lumea comunică în liniște, cineva are o întâlnire romantică, cineva o întâlnire de afaceri, când… o doamnă începe să vorbească foarte tare către omul din fața ei, povestindu-i ceva din viața personală.

Regula etichetei, de regulă, înseamnă protecție împotriva omului prost. În cazul dat, toată lumea s-a simțit deranjată. Cineva a plecat, cineva a privit cu nedumerire. Doamna însă comandă mai mult vin și vorbește și mai tare. Se aude și la terasă.

3. Omul prost ingnoră necesitățile interlocutorului

Oare îi este interesant? Nu a obosit? Poate este necesară o pauză. Nu. El continuă să vorbească, să umple cu prezența lui tot spațiul. Lipsa necesității reciproce vorbește despre o încredere infantilă în corectitudinea sa. Asemenea interlocutor seamănă cu copilul care nu a înțeles că mama a obosit să-l ducă în brațe. Doar încearcă să-i spui că ceva nu-ți place: îți va reproșa că nu vrei să comunici cu el.

4. Omul prost se teme de orice

Nu te duce încolo, nu te duce încoace. Căutarea permanentă a zonei de confort împiedică evoluția. Este prostesc să permiți fricilor să te controleze total. Făcând ceva, așa om demonstrează că refuză să se dezvolte, să gândească modalități de contracarare, să lupte până la urmă. Să rămâi între patru pereți e, încă o dată, prostesc.

5. Omul prost nu se îndoiește de percepțiile sale

Probabil este vârful prostiei. Percepțiile se schimbă mereu. Dacă omul nu poate fi flexibil, dacă nu înțelege că unele lucruri evoluează, se schimbă, se transformă, înseamnă că nu poate gândi.

6. Omul prost împarte lucrurile în albe și negre

Încăpățânarea și viziunea categorică sunt alte trăsături ale prostiei. Dacă e să privești lucrurile mai profund, înțelegi că ai în fața ta un cretin. Dacă nu ții cont de context și de situație, dacă împarți lucrurile doar în două părți, înseamnă că nu gândești echilibrat.

Acest text este un exemplu de asemenea separare. Să împarți oamenii în proști și deștepți este prostesc. Fiecare om are povestea și experiența sa, care l-au adus la etapa vieții în care se află. Fiecare din noi poate avea un comportament prostesc uneori, de asta cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne orientăm către viața noastră interioară și să fin mai buni cu lumea din exterior.

Source :

psychologies