fb

4 parabole pline de înțelepciune care îți vor lumina mintea și sufletul

1. Ceașca de ceai

Nan-in, un maestru japonez din epoca Meiji, a fost vizitat de un profesor universitar care a venit să îl interogheze despre Zen.

Nan-in l-a servit cu ceai. A început să toarne în ceașca musafirului și a continuat să toarne.

Profesorul privea uimit cum ceaiul dă pe dinafară până nu s-a mai putut abține și a zis. „Dar e plină ceașca. Nu mai intră nimic!”

„Ca și ceașca aceasta”, a zis Nan-in, „tu ești plin de opinii și speculații. Cum să-ți arăt eu ce e Zen înainte să-ți golești ceașca?”

2. Povara

Doi călugări se întorceau seara la mănăstire. Plouase și erau bălți peste tot pe marginea drumului. Într-un loc o tânără femeie nu putea trece din cauza apei. Cel mai în vârstă dintre călugări a luat-o în spate și a trecut-o drumul, apoi și-a continuat drumul la mănăstire.

Seara, călugărul mai tânăr a venit la el și i-a spus: „Noi, fiind călugări, nu putem atinge o femeie.”

Iar călugărul bătrân i-a răspuns: „Așa este frate.”

Atunci călugărul cel tânăr întrebă iar: „Dar atunci cum de ai luat în spate acea femeie?”

Călugărul bătrân zâmbi și îi spune: „Eu am lăsat-o la marginea drumului, dar tu încă o cari cu tine.”

3. Probabil

Era odată un fermier bătrân care își muncea pământul de mulți ani. Într-o zi i-a fugit calul. Când au auzit vestea, vecinii au venit la el. „Ce ghinion!”, au zis ei.

„Probabil”, a răspuns fermierul.

În dimineața următoare, calul s-a întors, împreună cu alți trei cai sălbatici. „Ce minunat!”, au exclamat vecinii.

„Probabil”, a răspuns bătrânul.

În ziua următoare, fiul său a încercat să călărească unul dintre caii sălbatici care l-a aruncat pe jos și astfel și-a rupt piciorul. „Ce nenoroc!”, au zis vecinii iar.

„Probabil”, a răspuns fermierul.

Apoi în sat au venit autoritățile militare pentru a-l recruta pe fiul fermierului. Întrucât acesta avea piciorul rupt, l-au lăsat la vatră. „Ce noroc!” au zis vecinii.

„Probabil”, a răspuns fermierul.

4. Aflarea unui adevăr

Într-o zi un mare demon călătorea prin satele Indiei cu ucenicii săi. Într-un loc a văzut un om în meditație a cărui față s-a iluminat dintr-o dată. Omul tocmai descoperise ceva pe pământ în fața lui. Un ucenic întreabă ce era acolo, iar demonul răspunse: „Un adevăr.”

„Și nu te deranjează când cineva descoperă un adevăr?” „Nu”, răspunse demonul cel mare. „Imediat după ce-l descoperă, de obicei îl transformă în credință.”

Source :

oanamuntean