10 lucruri pe care le-am lăsat în urma mea şi atunci am devenit cu adevărat liberă

Faptul că am vrut să ating perfecţiunea a fost cel mai mare duşman al meu. Am crescut într-o atmosferă de aşteptări mult prea mari pentru mine. Mult mai târziu, când am devenit deja un adult, deseori mă consideram că nu sunt suficient de frumoasă, nu sunt suficient de deşteaptă. Mă simţeam nedemnă de dragostea unui bărbat minunat, credeam că nu merit un salariu bun…

Astăzi, viaţa mea este cu totul altfel. Am învăţat să mă accept cu bucurie şi recunoştinţă. Mă iubesc aşa cum sunt. Sunt fericită în căsnicia mea. Fac ceea ce îmi place cel mai mult şi primesc de la asta satisfacţie. Astăzi, înţeleg că nimic nu a fost întâmplător. Am înţeles că trebuie să îmi fac timp ca să am grijă de mine, timp ca să înţeleg sensul vieţii, dar şi să învăţ ceva nou. Am renunţat la vechile obiceiuri, la vechile gânduri. Iată cele 10 Lucruri pe care le-am făcut ca să mă simt liberă:

1. Am renunţat la autocritică

Ascult de vocea mea interioară, dar atât. Nu mă blamez, mă tratez cu atenţie şi respect. Am înţeles că sunt o personalitate demnă, unică şi completă. Am înţeles că viaţa noastră nu este corectă întotdeauna şi că nu putem obţine chiar tot ce ne dorim, dar ceea ce merităm. De aceea este foarte important să crezi în tine însuţi. 

2. Am refuzat să mai gândesc ce cred, ce vor şi ce simt ceilalţi

Am înţeles că eu nu sunt ceilalţi, şi ceilalţi nu sunt eu. Nu am cum să cunosc ce vor, ce simt şi ce gândesc ei. Am încetat să îmi fac scenarii despre ce ar putea alţii să creadă despre mine şi privesc realitatea în faţă.

3. Am refuzat să mă gândesc la viitor

Am acceptat faptul că în viaţă există circumstanţe pe care nu le pot controla în nici un fel. Poate că nu întotdeauna obţin ce vreau, dar mereu primesc ceea de ce am nevoie. Totul are propriul său sens, chiar dacă nu imediat se vede. Timpul necesită timp.

4. Am încetat să mai înveselesc alţi oameni

Nu mai caut în oameni confirmarea propriei mele importanţe, ca să mă pot simţi iubită sau necesară. Mi-am dat seama că, făcându-mi griji de ce cred alţii despre mine, pierd timp. Opiniile altor oameni vorbesc despre ei şi despre ce văd ei prin ochii lor, nu că aşa ar fi în realitate. Nu mai aştept ca alţii să îmi ofere ceva ce eu îmi pot da singură: iubire, atenţie, grijă.

5. Am renunţat să mai alerg după perfecţiune

Sunt absolut minunată şi sunt minunat de imperfectă, iar asta înseamnă că sunt eu însămi. M-am simţit liberă când am înţeles că perfecţiune e doar o iluzie. Că ea nu există. Am renunţat să mai fiu stresată, încercând să fiu perfectă. Am învăţat să îmi accept greşelile, ştiind că voi învăţa din ele.

6. Am renunţat să mai fiu supraîncărcată

Am început să îmi ascult corpul şi nu îmi este ruşine să fac o pauză. Nu trebuie să mă justific în faţa nimănui când aleg să mă odihnesc. Am început să am grijă de mine: să privesc un film bun, să citesc o carte, să cânt. 

7. Am renunţat să dau vina pe alţii

Acum ştiu sigur că, de fiecare dată când dau vina pe altcineva, devin o victimă. Doar eu decid ce fac, ce ofer, cui ofer. Ştiu că nu îmi pot face rău decât conştient. Doar eu sunt responsabilă de viaţa mea şi viitorul meu depinde de alegerile pe care le voi face.

8. Am refuzat să judec

Fiecare om are propriul său drum. Scopul meu este să mă concentrez pe al meu propriu. 

9. Am refuzat să concurez cu cineva

Dorinţa de a concura cu alţi oameni este doar un strigăt al ego-ului meu, dornic să-mi confirme semnificaţia. Am încetat să mă mai compar cu alţii, Dar am început să construiesc relaţii cu alte persoane, bazate pe dragoste, nu pe frică. 

10. Am refuzat să mai fug după fericire

Nu îmi proiectez fericirea undeva într-un viitor imaginar, în speranţa că, într-o bună zi, când voi avea casă, maşină, succes, voi fi fericită. Am învăţat să găsesc fericirea în toate bucuriile vieţii, oricât de mici nu ar fi ele. Trăiesc prezentul cu bucurie şi recunoştinţă.  

Transformarea mea în această persoană de încredere care sunt azi şi care este conştientă de tot ce se întâmplă în jurul său, nu s-a întâmplat peste noapte. A fost un proces treptat, care a necesitat o muncă asiduă şi constantă asupra mea. Azi, încă mai continuu să studiez la Şcoala Vieţii şi fiecare nouă zi pentru mine este o oportunitate să învăţ ceva nou. 

Source :