fb

Zece lucruri minunate pe care le-am învățat de la francezi

Only fools never change their mind, — spune iubitul meu, cel pentru care trei ani în urmă am plecat din Ucraina în Franța. Și are dreptate.

Este imposibil să nu te schimbi atunci când lucrurile din viața ta se mișcă. Planurile pentru o zi, obiceiurile de rutină – sunt doar niște picături în marea schimbării. Duminica trecută eram lângă terenul sportiv de lângă Grădina Luxemburg și urmăream cum câțiva băieți înalți jucau baschet.

Și brusc, în cap mi-a venit gândul că, trei ani în urmă, făceam cu totul alte lucruri. Priveam lumea cu alți ochi. Viața mea s-a schimbat radical atunci când am decis să mă mut în Franța.

Iată 10 lucruri pe care le-am învățat de la francezi:

1. Fii politicos cu toți oricând și oriunde

Nu țin minte dacă am fost vreodată vulgară cu oamenii din jurul meu. Am învățat să spun „bună ziua” și „mulțumesc” încă din copilărie și pentru mine asta este ceva normal. Însă după ce m-am mutat cu traiul în Franța, eu:

– am început să-mi cer scuze atunci când în transportul public cineva mă calcă pe picior;

– nu spun doar „la revedere” vânzătorilor, chelnerilor, etc, însă le mai doresc și „o

seară/zi/dimineață/weekend frumos”;

– îmi salut vecinii atunci când suntem în lift;

– folosesc expresii complexe de a-mi cere scuze«pardon-excusez-moi», pentru că un singur cuvânt nu este

destul pentru a-mi exprima politețea totală;

– la supermarket le permit celor care au o sticlă de apă sau o pungă cu mere să treacă înaintea mea atunci când am marfă multă;

– mă salut cu oamenii din regiunea unde trăiesc, chiar dacă nu îi cunosc.

Și să fac alte sute de gesturi de politețe pe care la un moment dat vei înceta să le observi deoarece toți din jurul tău fac la fel. Și asta chiar dacă politețea francezilor este formală, rece și nicidecum venită din suflet. Însă ea există. Și îți creează impresia că așa este normal să fie într-o societate.

2. Să cer mai mult și mai bine întotdeauna. Și să fiu mai amabilă cu chelnerii/vânzătorii

Oricine a trăit în Franța o perioadă îți va spune că chelnerii de la noi au mari probleme. Ei nu pot să se apropie de un client și să-l facă să se simtă regele serii, indiferent dacă cumpără un pat, un pahar de șampanie sau un Mercedes. Despre chelnerii/vânzătorii din Franța ai putea alcătui adevărate legende înspăimântătoare.

Una dintre ele ar putea începe așa: “Indiferența lui de gheață putea fi strivită cu ciocanul și pusă în cocktailul … pe care l-ar fi adus”. Nu îmi mai este rușine să ridic mâna la masă și să reamintesc de faptul că miezul nopții se apropie, însă eu nu mi-am primit felul întâi, și să nu las bacșiș dacă deservirea m-a dezamăgit.

3. Merg la piață, la tarabe specializate pentru a cumpăra carne, cașcaval, legume și fructe

Piața în Franța este ca un muzeu în aer liber. Produsele sunt atât de frumoase, curate și fotografic aranjate, încât ți se pare că îți zâmbesc. Într-un cuvânt – să mergi la piață în Franța este o adevărată plăcere. Atmosfera, aromele – după ce simți toate acestea, te întorci acasă cu o dorință nebună de a găti ceva gustos.

4. Merg la cumpărături cu un coș, cu o pungă care poate fi folosită de mai multe ori sau cu o geantă de pânză

Pungile din plastic pot fi cumpărate și aici, iar oamenii le iau de la casele de marcat. Însă asta se întâmplă doar în cazul când ai uitat să iei de acasă obiectele enumerate mai sus. Aici nu este obiceiul să cumperi de fiecare dată o pungă nouă, dacă poți cumpăra una puternică pe care să o folosești de mai multe ori.

Iar dacă au de făcut cumpărături mai mari, oamenii iau cu ei un cărucior pentru cumpărături. Aici toți au astfel de obiecte. Și se vând peste tot. Originale, frumoase, cu desene sau monotone, pe două roți sau cu roți speciale, comode pentru a merge pe scări. Eu am una roșie. Pe ea iubitul meu a scris: «See me rollin!» Și am și trei coșuri.

5. Nu mi-e frică de vârstă. Am început să respect bătrânețea pentru că ea este și trebuie să fie frumoasă

Scurt pe doi: dacă te uiți la pensionarii francezi, pur și simplu încetezi să te mai temi că vei avea 70 de ani și că toate bucuriile vieții vor înceta. Pentru că aici, oamenii nu își interzic să se bucure de viață. Indiferent dacă au 30, 50 sau 80 de ani.

6. Planific călătoriile devreme. Foarte devreme. Adică foarte – foarte devreme.

Vara trecută s-a întâmplat că nu știam când anume vom merge în vacanță. De aceeași am comandat biletele când eram deja cu bagajele făcute. Este ceva ieșit din comun. Pentru că aici vacanța se plănuiește din februarie. Așa poți alege cele mai eficiente și atrăgătoare oferte, să economisești și să-și salvezi și câteva celule nervoase.

7. Savurez momentul. Nu mă grăbesc. Prețuiesc dreptul la odihnă. Învăț să mă relaxez

Ceea despre ce vorbesc poate fi ilustrat cu ușurință prin capacitatea francezilor de a bea un pahar de vin la o terasă timp de o oră. Și la fel să ia prânzul timp de patru ore.

În timpul mesei oamenii comunică, își împărtășesc ideile, bârfesc. Mâncarea și alcoolul este doar un element de decor din petrecerea vieții pe care și-o organizează în fiecare zi. Pur și simplu savurează. Nu fugi, nu-ți fă griji, fă totul cu rațiune. Fă totul cu pasiune și plăcere.

8. Întotdeauna să am în frigider câteva tipuri de cașcaval și o sticlă de vin alb

Cineva poate avea roșu. Nu în frigider. Întotdeauna mi-a plăcut cașcavalul însă doar după ce am ajuns în Franța am înțeles cât de diferit și gustos poate fi. O farfurie cu cașcaval este răspunsul la toate întrebările atunci când îmi este lene să gătesc și au apărut oaspeții la ușă. Iar acolo unde este cașcaval, este și o sticlă de vin.

9. Să mă îmbrac și să folosesc produse cosmetice, în primul rând, pentru mine

Aici nu este vorba doar despre faptul că am imigrat. 20 și 27 de ani – este o diferență între modul de a-ți analiza fizicul. Feminitatea este privită altfel, atracția la fel. Ai deja stilul tău să te îmbraci, să te machiezi. Franțuzoaicele vor să fie frumoase pentru ele însuși în primul rând.

Ele mai vor să nu le doară picioarele, de aceea „salut încălțămintea cu talpă, ghetele simpatice și pantofii fără toc!”. Aceeași istorie și cu machiajul. Accentuează-ți trăsăturile frumoase. Nu le desena din nou.

10. Mulțumesc pentru frumusețea din jur și pentru marea de posibilități pe care mi-a oferit-o viața în Franța

Chiar dacă nu am plecat niciodată din Paris. Chiar dacă am petrecut aici toate weekendurile, toate sărbătorile și vacanțele. Oricum rămâne un izvor de artă, istorie, estetică, gust și descoperiri. Trebuie doar să simți asta.
Formula după care trăiesc toți imigranții este următoarea: nu uita de unde ai plecat și mulțumește pentru noile posibilități oferite de viață.

Publicitate