Uneori tăcem nu pentru că nu avem ce spune, dar pentru că vrem să spunem mult mai mult decât ar înțelege cineva

Sunt bărbați care nu vor înțelege niciodată o femeie și femei care nu vor înțelege niciodată un bărbat. Sunt bărbați care vor asculta cuvinte, nu și gesturi. Și femei pentru care e suficient să întrebe seara: ești bine? Și unii și alții nu vor citi tăcerea din ochii celuilalt. Vor iubi, dar nu vor ști până la urmă de ce…sau pe cine. Pentru că el are trecutul lui și ea are secretele ei. Pentru că sunt momente în care și femeile și bărbații tac…

Ea tace. Tace când are de spus ceva și totuși fiecare cuvânt ar fi o povară. Sau când a suferit prea mult iar cuvintele ar fi de prisos. Când fericirea nu se măsoară în cuvinte și tristețea ar fi un chilipir prea mare pentru a o spune. Tace când plânge în baie pentru neînțelegerea ta și când îmbracă copii pentru școală. Tace când cineva o întreabă dacă e fericită. Sau tristă. Tace când își aduce aminte de ceva prea frumos…sau prea greu de rezistat prin cuvinte. Ea tace nu când nu are ce spune, dar cui spune.

El tace. Tace când nu vrea să supere și pe alții cu nebuniile și insistența lui. Darămite pe omul drag. Tace când e trist. Tace când ea tace. Când e concentrat tare…bărbații atunci tac și fac. Și când e supărat. Furios chiar. Atunci unii aruncă cu scaune, alții tac. Cei care tac aruncă în ei cu ce găsesc…în gând.  El tace când nu e ascultat, înțeles, iubit reciproc. Cu tăcerea poți să acoperi multe lucruri iar pe altele să le congelezi frumos. El tace nu când nu are ce spune, dar cui spune.

Există o vorbă de aur: tot ceea ce nu ne place la oamenii de lângă și la lumea din jur luăm și ascundem în noi. Uneori tăcem nu pentru că nu avem ce spune, dar pentru că vrem să spunem mult mai mult decât ar înțelege cineva.  Ascultați mai mult pe oamenii de lângă. Mai ales atunci când tac. 

Foto: rmn-psiholog.com

Publicitate