Unde au dispărut femeile?

Trăim într-o lume fantastică. Femei și bărbați, suntem mai egali ca niciodată. Avem tupeul să ne completăm, să strângem bucată cu bucată ceea ce într-un final femeile numesc bărbat iar bărbații numesc femeie. Bărbatul construiește – femeia construiește, bărbatul taie – femeia rupe. Să o luăm scurt, definiția bărbat și definiția femeie devin tot mai sinonime, iar această prostie nu este pe atât de bună, pe cât de utilizată în discuții, în sisteme, în relații.

Problema nu stă în confundarea hormonilor și nici în pretenții de dominare a vreunuia dintre sexe. Nu știu în genere dacă o poți numi problemă. Și dacă femeile caută răspuns la o sumedenie de întrebări, bărbații vor să știe un singur lucru: unde au dispărut femeile?

 Unde au dispărut femeile?

Femeia responsabilă de frumusețea și feminitatea ei, care nu cedează după ce-i oferi 3 flori și-un sărut, care nu rămâne limitată la valorile oferite de experiența foștilor și care nu ia rolul de bărbat atunci când se simte ofensată de impulsuri masculine. Unde sunt femeile rebele, femeile cu privire mândră, femeile ce rămân femei chiar și când au copii?

Unde sunt femeile seduse de adevărații bărbați? Femeile adevarate cu principii după care se ghidează, cu o ierarhie a valorilor, cu rațiune. Femei care vor mai mult decât statutul lor și mai puțin decât orgoliul, tot al lor. Femei care nu manipulează, ci preiau controlul, nu disperă, ci își pun intuiția în mișcare.

Femei care nu atacă niciodată pe la spate. Serios. 

Pentru că respectul de sine este mai presus decât satisfacția. Pentru că ele sunt femei care se vor respecta, își vor respecta deciziile și pe cel care le sărută gâtul când se trezesc dimineața. Femeia care poate fi fericită singură și împlinită alături de cineva. Fie el un prinț pe cal alb sau un porc. După cum alege, așa și are. Să fie doamnă în societate, rebelă în pat și capabilă să unească o familie acasă. În fine, să fie responsabilă de femeia din ea. Când e singură sau nu.

Femeile greșesc de fiecare dată când își caută feminitatea în argumente de scurtă durată și rimelul pus în jurul ochilor după o noapte în care au plâns, fie că au avut motiv sau nu. Pentru că uneori, femeile trăiesc nu pentru a le fi remarcată prezența, ci pentru a le fi resimțită absența. Și atunci, în loc să își descopere adevărata prezență feminină, dispar.

Femeia a început să fie echivalată ca preț.

Și cel mai straniu este că ea singură își pune prețul. De multe ori nu atât de mare cât să existe selecția celui care oferă mai mult. Acolo, o mașină bună, doi ochi frumoși și promisiunea unui viitor strălucit. Și, cum îi spune ea…încrederea masculină. Dacă nu le reușește să-și convingă jumătatea că e momentul să-și pună inel pe degete, îl strânge la perete cu vreo sarcină.

Și așa și ele își îngroapă viitorul. Ceea ce știu și femeile probabil, este că nu se aleargă după verighete.Și nu se leagă o relație cu verighete, din speranța că grija lor va reuși să le așeze pe toate la locul lor. Vezi bine, femeile uneori își asumă prea mult decât trebuie. Alteori și prea greșit.

Ea tace când nu trebuie și vorbește când nu trebuie.

Femeile tac. Isteriile nu sunt formă de discuție, iar de cele mai multe ori discuțiile se poartă în ultimile clipe ale unei relații, când nimic nu mai poți schimba. Tăcerea deci nu trebuie înțeleasă ca amuțire a propriului eu, ci la pachet toate momentele când ar trebui să critice, să pună pe cântar, să-i explice. De partea cealaltă, o femeie vorbește mult, prea mult. Chiar și dacă ne imaginăm că nu mai sunt bărbați pe Pământ, chiar și atunci, ea nu se va liniști, pentru că femeia este făcută să vadă în celelalte femei sau concurente, sau partenere de bârfă.

Iar bârfa este și ea o formă de manifestare a concurenței. Treaba e că femeile adevărate nu se otrăvesc cu vorbe. Și își acceptă imperfecțiunile. Ba mai mult, fac din ele forțe irezistibile în fața bărbatului. Vezi bine, e chestie de unicitate. Da, fiecare femeie trebuie să fie unică.

Nu știu ce vor, dar știu că vor ceva. Și nu visează. 

Fericirea pe tavă? Un kilogram de bomboane mentolate? Cremă de piersici cu aromă de nuci pisate? Pretenții feminine sunt, sunt și pretenții masculine: deciderea. Diferența e că nu ai pretenţii de la toate femeile, ai pretenţii de la una singură. Chiar și pretenția de a fi femeie, de a avea dorințe, pofte, vise. Apropo, femeile nu visează.

Se rezumă cu ce au și atât. În schimb au rămas blocate într-o poveste. Poveste cu prinți îmbrăcați în haine scumpe și călare pe cai…vreo 500 cai putere. Într-un final, femeile aduc la disperare bărbatul cu tot felul de mofturi feminine. Mofturi, nu capricii. Adică să înțelegeți că bărbatul aici nu se comportă ca o femeie și nu devine femeie.

Totuși de ce dispar femeile adevărate? Trebuie să existe motive, cauze și explicații.

Și ele există.  Să le luăm pe rând: 

1. Nu trebuie să devină eroul propiei relații. Pentru că femeile știu că anume bărbatul își dorește cel mai mult acest lucru.

2. Nu doar bărbatul face primul pas. Doar că femeile trebuie să facă aşa ca să dea impresia că ele au făcut primul pas.

3. Nu repetă exemplul din familie. Își construiesc propria familie, cu propriile neajunsuri și cupropriile fericiri.

4. Nu se desconspiră. Femeia trebuie să fie mereu o provocare. Deci nu se deschid precum o floare de narcis dimineața, care nu se va mai închide niciodată seara.

5. Nu generalizează. Deci nu înseamnă cu nu trebuie să știe cum să schimbe roata la o mașină. Dar nici gând să folosească ideea: unde nu sunt bărbați adevărați, sunt ele.

6. Nu tot ce se întâmplă în lumea femeilor este pe segmente. Asta ar însemna ca femeia să fie foarte femeie și bărbatul foarte bărbat. Imposibil.

7. Nu se ascunde după propriul simbol feminin: fusta. O femeie trebuie să dea păreri. Să fie un exemplu în cercul feminin din care face parte. Pot fi și mame și și soții și doamne.

8. Nu conduc. Nimeni nu pierde pe nimeni și nimeni nu posedă pe nimeni. O femeie este destul de deșteaptă ca să știe cum să-l țină aproape.

9. Nu se numesc niciodată urâte. Femeia care știe că este frumoasă, nu se învinovățește la fiecare tentativă eșuată în a-și scrie fericirea pe inimă și își acceptă senzualitatea ca atribut și nu pacoste.

10. Nu spun prostii. Cel puțin în ochii oamenilor. Cel mult până ies din pepeni. Prostii în sensul mai larg. Înclusiv și gafe mici, dar evidente. De exemplu femeile sunt naive atunci când gândesc că el, odată ce este cu ea, nu va mai fi în stare niciodată să întoarcă ochii către alta. Motive, motive.

Iar pentru că cel mai mare argument al lipsei de feminitate în femei este lipsa de masculinitate în bărbați, o zic. Da, o femeie adevărată există acolo unde sunt bărbați adevărați! Și le mulțumesc femeilor că secole de-a rând au stat la baza existenței bărbaților. Femei există, nu au dispărut nicăieri și nu cred că vor dispărea vreodată.

Totul doar depinde de cât de mult vrea femeia să fie femeie în fața bărbatului și de cât de multe motive îi oferă bărbatul ca să fie și să se simtă femeie. Și fără să vreau revin la ce spuneam la început…femei și bărbați, suntem mai egali ca niciodată! Avem tupeul să ne completăm, să strângem bucată cu bucată ceea ce într-un final femeile numesc bărbat iar bărbații numesc femeie.

Și totuși, unde au dispărut femeile?

Publicitate