fb

Ultima şansă la „fericirea de femeie”. Când să începi să te panichezi?

– Poate, totuşi, trebuie să mă căsătoresc cu Ștefan? – a întrebat prietena, preocupată de căutarea unui soţ în ultimii cincisprezece ani.

– El ţi-a propus?

– Până când nu. Dar el are treizeci şi opt de ani, îşi construieşte o casă şi visează la o familie. Dacă mă voi comporta corect, totul se va realiza.

– Îl iubeşti?

– Nu, desigur. Dar joacă vreun rol? Dacă voi aştepta iubirea, risc să rămân bătrână şi nemăritată. Am treizeci şi şase de ani. Unde mai mult? Deşi nu-l percep deloc ca pe un bărbat. Chiar mă respinge puţin. Dar dacă el e ultima mea şansă?

Iată, ultima şansă. Treizeci şi şase. Trebuie să naşti. A-a-a! SOS. E timpul să te panichezi? O groază de femei disperate şi deprimate sunt gata să închidă ochii la toate cusururile. Sau aproape la toate. Mai ales dacă au aproape treizeci. Anume atunci ceasul se transformă într-o dinamită ce uşor, uşor se apropie de explozie. Ai treizeci şi cinci? Eşti în grupul de risc. E o teroare. Trebuie să reuşeşti! Să reuşeşti prin orice modalitate. Ultima şansă la fericirea de familie. Casă pe malul râului. O tricicletă. Trebuie să-l iei de soț. Trebuie.

Care iubire?! De unde vii?

În cercul meu întâlnesc femei necăsătorite şi fără copii cam de treizeci şi cinci de ani. Sunt singure în acel sens că nu se vede niciun mire la orizont. Aşadar, în discuţiile cu aceste domnişoare adesea se aud fraze gen: „Când o să am soţ şi copii, planific să-mi iau o maşină mai mare/ o casă în suburbie/ set de vesele pentru 140 de oaspeţi”, şi aşa mai departe.

Desigur, asta e minunat. Să ai o speranţă optimistă cu referire la un viitor senin, e mai bine decât frazele negative ca „eu nu trebuiesc nimănui, la patruzeci de ani viaţa mea e finalizată”.

E sunt pentru pace şi fericire în lume.

Dar după treizeci şi cinci astfel de fraze înep să supere auzul. Iar în adâncu sufletului te tot întrebi: când planifici să faci toate astea?

Reapare întrebarea, trebuie să-l alegi pe „Ștefan”? Oare el e ultima şansă? Să naşti un copil, să divorţezi, astfel te vei simţi împlinită? Întrebări fără răspuns.

Ah da, nu am menţionat încă ultima şansă de a te îmbrăca toată-n alb şi să ai o seară doar a ta. Asta e aproape indispensabil. E visul oricărei fetiţe de mică. Cică vârsta de vârf pentru un total white outfit e cea de patruzeci de ani. Fii de acord, ceva adevăr în asta este. Mulţi vor crede că o doamnă de cinzeci de ani într-o rochie albă de dantelă va arăta cam… caraghios. Când în realitate aceasta e o chestie de ordin personală. De ce ar trebui să le pese altora?

Totuşi, asta nu este partea cea mai rea. Dacă vârsta la care te căsătoreşti nu contează, îţi poţi găsi perechea şi la optzeci, atunci vârsta biologică pentru naşterea unui copil e chiar foarte importantă. Aici deja există o anumită vârstă critică, când trebuie să prinzi acel ultim moment.

Fiecare organism îşi are o vârstă marginală anume, deşi desigur există şi termeni medicali generali. Conform unor astfel de date vârsta aptă de reproducere este de la 18 ani până la 45. Dar nu e recomandat să aştepţi până la 45 de ani, mai ales când merge vorba de primul copil.

Aici din nou apare întrebarea. Cum anume poţi folosi această ultima şansă? Ce trebuie să înterprinzi când treci de o anumită vârstă. Atunci când ştii că merge vorba de acum sau niciodată. Trebuie să faci ceva. Dar cum? Să alegi să devii mamă singură e o decizie grea. Iar să găseşti un tată pentru copilul tău e dublu complicat. Aşa că din nou ajugi la necesitatea de a fi cu cineva.

Ce-i de făcut?

De unde apare toată această panică şi gânduri negative? E anume frica de a îmbătrâni singură? Dar nimeni nu îţi poate garanta o bătrâneţe plăcută indiferent de deciziile luate acum.

Oare nu e mai bine să te relaxezi şi să primeşti plăcerile vieţii? Lasă totul să meargă după cursul lor. Nu te întrista azi cu gânduri la ziua de maine. Totul va fi bine.

Publicitate