fb

Totul începe de la tine, ține minte asta. Chiar și primăvara se naște întâi în sufletul tău!

Iarna a fost perioada în care luasem cunoștință cu propriile limite.

Atunci, am aflat punctele calde și cele reci, cuvintele de la care ni se grăbește pulsul și de la care încetinește sângele în vene.

De câte ore avem nevoie pentru a ne trezi plini de forțe, reduși la zero din cauza celor ce ne înconjoară.

Câtă zăpadă ne cere sufletul pentru a realiza că magia vine din interior – mereu din interior, niciodată nu se făurește din evenimete și cazuri.

De câte ori vom ceda, ne vom lăsa mâinele să atârne greoi deasupra pământului, de câte ori vom cădea jos luând cu noi zgomotul universului.

Câte povești vor trebui spuse până vom înțelege că cele mai bune dintre ele se întâmplă aici și acum, neapărat cu noi.

De câte ori va trebui să aprindem și să stingem lumina până vom vedea această analogie clară – lumina lăuntrică se supune aceluiași mecanism. Cu un singur gest o poți aprinde, cu altul și mai lejer o faci să dispară.

În câte bucăți de oglindă va trebui să se spargă sufletul, până când vom remarca ochii celui de alături?

De câte ori va trebui întunericul să ne acopere orizontul, până vom încerca singuri să creăm un răsărit? De câte ori vom admira malul până vom sări în adâncurile mării?

Totul începe cu și din tine. Primăvara este cea care se trezește din adâncurile spiritului tău.

Publicitate