fb

Top 10 cărţi minunate care pot fi citite dintr-o singură răsuflare!

Astăzi ne-am convins – cărţile sunt o parte fundamentală a vieţii noastre. Venim cu un top de cărţi, relativ nu atât de voluminoase, dar remarcabile prin subiectul inovator, care demonstrează că scepticismul contemporanilor în acest sens e lipsit de orice justificare argumentată:

„Nimic nou pe frontul de Vest” – Erich Maria Remark

O istorie tragică despre o generaţie pierdută a tinerilor, căzuţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Istoria este relatată de către protagonistul Paul Baumer, care povesteşte cititorilor, cu o sensibilitate pătrunzătoare, despre suferinţa tinerilor de pe front, dar şi a celor care au rămas acasă să-i aştepte. Până la război, băieţii erau patrioți şi admiratori ale poemelor epice homeriene, după război însă majoritatea şi-au pierdut viaţa, iar cei care au rămas erau totalmente suferinzi, pasivi şi depresivi.

„Suferinţele tânărului Werther” – I.W. von Goethe

Acest roman a provocat o serie masivă de sinucideri, după prima publicaţie. Subiectul operei are o formă epistolară, realizată între tânărul Werther şi prietenul său Wilhelm. Werther are o fire romantică. E iubitor al artei şi poeziei, deşi tatăl său îl obligă să-şi găsească o profesie mai pragmatică, care l-ar putea întreţine financiar. Werther se îndrăgosteşte nebuneşte de Lotte, dar ea este deja logodită cu Albert. Tânărul trece printr-un delir, din cauza iubirii grandioase faţă de Lotte, iar când logodnicul ei îi spune să se ţină departe de ea, el se sinucide.

Lui Goethe nu-i plăcea să fie comparat cu protagonistul său. Mai târziu, însă, afirma că nu ar fi corect ca autorul unei scrieri să nu fi trecut măcar o dată prin trăirile pe care i le-a ataşat personajelor sale.

„Bătrânul şi marea” – Ernest Hemingway

Cartea pentru care Hemingway a primit Premiul Nobel şi Premiul Pulitzer. Destul de impresionant pentru o carte, cu volumul de 100 de pagini. Aici se relatează istoria pescarului Santiago, care a petrecut 84 de zile pe mare, până la urmă neprinzând nimic. În cea de-a 85-cea zi, enormul Marlin se prinde de momeală şi astfel, între bătrân şi peşte se începe o „luptă” tensionată. Însuşi autorul neagă orice simbolism evident al operei sale, permiţând lectorilor interpretarea personală a subiectului.

„Ferma animalelor” – George Orwell

„Ferma animalelor” este o antiutopie alegorică a regimurilor totalitare mondiale ale anilor ’30, din secolul XX. Orwell proiectează, aici, prototipuri umane, specifice acestei perioade, precum: oile, ce fac orbeşte tot ce li se spune; Porcii, ce caută în orice fenomen un profit propriu; Măgarul inteligent, ce vede adevărata situaţie a lucrurilor, dar nu întreprinde nimic pentru a o schimba, etc. Toate aceste lucruri ne amintesc de trista noastră realitate actuală!

„Portretul lui Dorian Gray” – Oscar Wilde

Romanul relatează istoria unui tânăr înstărit, pe nume Dorian Gray. Când faţa angelică a tânărului este pictată pe o canva, el îşi pune dorinţa să rămână veşnic tânăr şi doar chipul său de pe fotografie să îmbătrânească. Dorinţa lui se îndeplineşte. Fără a mai fi în stare să mai privească pictura, el o ascunde în cămară. Odată cu trecerea timpului, el se roagă disperat să-i fie iertate păcatele, dar deja este prea târziu. La sfârşit el îşi omoară unicul prieten şi distruge pictura în bucăţi. Dorinţa lui se transformă într-un blestem.

„Portocala mecanică” – Anthony Burgess

Cartea a fost scrisă timp de 3 săptămâni, pentru a câştiga nişte bani, în mod urgent. Mai târziu, autorul ni se confesează despre regretul publicaţiei acestei cărţi, întrucât ea a rămas a fi neînţeleasă.

Subiectul operei constă într-o istorie a unor tineri adolescenţi, extrem de duri şi violenţi. Iar ultimul capitol al operei schimbă radical firul epic anterior. Recomandăm romanul admiratorilor artei cinematografice a lui Stanley Kubrick.

„Micul Prinţ” – Antoine de Saint-Exupéry 

Micul prinț este a patra cea mai tradusă carte din lume și a fost votată cea mai bună carte a secolului XX în Franța. Tradusă în mai mult de 250 de limbi. Este o poveste în care un pilot naufragiat în deșert întâlnește un tânăr prinț căzut pe Pământ de pe un mic asteroid. Povestea este filosofică și include critici sociale, remarcând ciudățenia lumii adulte.

„Străinul” – Albert Camus

Pe baza acestui roman, tradus în 40 de limbi, Luchino Visconti a realizat în 1967 o adaptare cinematografică.

„Candid” – Voltaire

Candid este o satiră publicată în 1759. Începe cu povestea unui tânăr, Candid, care trăiește o viață superioară într-un paradis edenic, fiind indoctrinat de optimismul leibnizian și de către mentorul său, profesorul Pangloss. Lucrarea descrie încetarea bruscă a acestui stil de viață, urmată de dezamăgirea lentă și dureroasă a lui Candid, timp în care acesta mărturisește și suferă mari suferințe.

„Noaptea” – Elie Wiesel

Tradusă pretutindeni în lume, vândută în milioane de exemplare şi îndelung comentată, „Noaptea“ s-a numărat, alături de jurnalul Annei Frank sau de memoriile lui Primo Levi, printre primele cărţi ce au descris martiriul evreilor din lagărele naziste.

Lectură plăcută! 🙂

Sursa:

fishki

Publicitate