fb

„Sufletul e însetat de armonie, în timp ce existenţa e nearmonioasă.” Cugetări de o profunzime excepțională, spuse de regizorul Andrei Tarkovski!

Andrei Tarkovski a fost un regizor, actor, scenarist și scriitor rus. Este considerat unul dintre cei mai influenți cineaști ai erei sovietice și a întregii istorii cinematografice. A jucat un rol de prim rang în dezvoltarea cinematografiei moderne, prin abordarea sa poetică și studiul asupra timpului în film (idee interpretată teoretic în cartea sa “Sculpting in Time”). Viziunile regizorului, caracterizate de o profunzime aproape transcedentală, se reflectă și în cugetările sale unice. Iată câteva dintre ele:

Sufletul e însetat de armonie, în timp ce existenţa e nearmonioasă.

Mi-au plăcut întotdeauna oamenii care nu se pot adapta la viaţă în mod pragmatic. În filmele mele nu există eroi.

Adevărul nu există în sine. Există în metodă. Este chiar metoda.

Creaţia are într-adevăr nevoie din partea artistului de ”moarte la modul serios” (Boris Pasternak), în cel mai tragic sens al cuvântului.

Omul n-are nevoie de prea multe ca să trăiască. Ceea ce contează este să fii liber în munca ta, în ceea ce faci.

Singura libertate a artistului: aceea de a alege între a-şi realiza talentul cât poate de deplin şi a-şi vinde sufletul pe treizeci de arginţi.

Idealul a încetat să mai existe. Ori este imposibil să mai trăieşti fără un ideal.

O lucrare devine învechită ca rezultat al efortului conştient de a fi expresiv şi contemporan; acestea nu sunt lucruri care să fie realizate; acestea trebuie să fie în tine.

Acela care îşi trădeaza o singură dată principiile, pierde puritatea relaţiei sale cu viaţa. A trişa faţă de tine însuţi, înseamnă să renunţi la tot, la filmul tău, la viaţa ta.

Suntem prea chinuiţi de propria noastră neputinţă de a fi siguri pe adevărul pe care-l cunoaştem. Dar, ca să-l cunoaştem trebuie să iubim. Şi să credem. Credinţa e cunoaştere cu ajutorul dragostei.

Filmul este ca viaţa, ca dragostea. Iar viaţa, plină de mistere, e cel mai mare miracol. Cine poate să explice de ce trăim, pentru ce iubim? Câteodata putem explica de ce urâm, dar nu ştim pentru ce iubim. Fără aceasta viaţa ar fi imposibilă. Dragostea din noi a fost programată de sus.

Scopul artei este acela de a-l pregăti pe om pentru moarte, de a-i curăţa şi de a-i afâna sufletul, de a-l face capabil să devină mai bun.

Publicitate