Spune-mi care sunt convingerile tale şi eu îţi voi spune de ce suferi!

Bucuria și suferința din viaţa noastră depinde, în mod direct, de convingerile noastre.

Viaţa este determinată de sistemul nostru de valori şi principii sau, totuşi, acest, aşa-numit sistem, ne determină viața?

În continuare, apare următoarea concluzie: dacă principiile și valorile noastre sunt într-adevăr, atât de pline de moralitate autentică, atunci şi viața noastră, ar trebui să fie fericită și lipsită de suferință.

Totuşi, nu-mi vine să cred în adevărul acestei concluzii. În acest mod, apar limitele: Să fiu un păstrător conservativ al moralităţii sociale sau un ,,sihastru” individualist, cu propriile viziuni asupra lucrurilor.

În situaţia dată, observăm un fenomen interesant: dacă viziunile noastre sunt împărtăşite de societate suntem fericiţi şi satisfăcuţi, dacă nu sunt, suferim.

Haideţi să analizăm acest fenomen, pe baza unui exemplu teoretic. Alegem această convingere: Familia trebuie creată o singură dată şi pentru totdeauna.

Cum s-a creat această convingere? Succesiunea generațiilor. Bunicii au trăit cincizeci de ani împreună, sprijinindu-se reciproc. Mama și tata sunt de treizeci de ani împreună, în ciuda faptului că nu sunt deloc fericiţi. Aceasta este valoarea tipică a familiei, care, ulterior, o va adopta și fiica, având doar 2 opţiuni – fericirea sau nefericirea, ambele dictate de noroc.

Alte situaţii similare: dacă familia este o valoare pentru femeie, atunci dezintegrarea familiei, va fi cea mai mare tragedie a vieții, pentru ea. Dacă un bărbat şi-a stabilit, cariera, drept valoare, incapacitatea fizică de a lucra, va deveni tragedia vieții sale.

Toate concepţiile noastre reprezintă, programul nostru de personalitate. Ele funcţionează, în acelaşi fel, formulate, încă din copilărie. Noi condamnăm pe cei, care nu împărtășesc sau nu se conformeayă cu valorile noastre, şi le facem, să se simtă vinovați, dacă ei le urmează pe a lor proprii.

Și acum imaginați-vă, cât de multe ori am simţit senzaţii negative, provocate de nerespectarea acestor concepţii. Este un fel de cerc vicios. Este trist, dar apărându-ne valorile, suntem condamnați la suferinţă. Și toate aceste traume psihologice, nu sunt nimic altceva, decât, nerespectarea convingerilor, opiniilor şi punctelor noastre de vedere.

Dacă viața corespunde acestui sistem de valori – omul este fericit, dacă nu corespunde – omul suferă. Acesta este secretul fericirii și nefericirii.

Dar suntem, oare, conştienţi de asta? Ne dăm, oare, seama că avem acces la o viață fără suferință? O să încerc să vă explic două căi de tratare a acestei teorii:

1. În primul rând, cea mai ușoară variantă. Rămâneţi fideli convingerilor proprii şi încercaţi să vă ,,blocaţi” suferinţa când aceasta vă apasă. Cu alte cuvinte, vă dezactivaţi conştinţa. Resursele pot fi diferite: carierismul, drogurile, sportul, cărţile, dragostea, telenovelele, etc.

2. Varianta cea mai complexă – AUTO-ANALIZA.  Cu alte cuvinte, trezirea conștiinței. Prima etapă este realizarea facturii noastre sociale. Trebuie să înţelegem, că suntem un produs al informaţiei acumulate de la părinți, profesori, prieteni, mass-media și societate.
A doua etapă este familiarizarea cu programul în care trăiţi și suferiţi. Analiza sistemului din opinii, credințe, perspective şi stereotipuri.

3. A treia etapă este cunoașterea absolută a sinelui şi dezvoltarea individualismului.

Faceţi alegerea care vi se pare corectă.

Urmărește și apreciază noul nostru proiect Psihologia de azi

Mulțumim!

Publicitate