fb

„Soţul a revenit umil și plin de regrete, după ce m-a înșelat. Am înțeles că nu-l voi mai putea iubi niciodată…”

A doua zi, Ștefan s-a întors foarte târziu. Era puţin ameţit. Şi-a declarat dragostea în genunchi. Îmi spusese că a rupt orice legătură cu iubita sa, că nu îi vine a crede că trăieşte acest moment. Momentul în care soţul meu a plecat din familie.

Ar fi logic să încep cu faptul că căsnicia mea a durat 6 ani. Împreună cu soţul avem 3 copii. Trăiam ca toţii oamenii, dar la un moment ceva s-a schimbat. Lucrurile nu mai mergeau după cum planificasem. El a luat decizia să plece în oraşul său natal, eu împreună cu copiii am rămas.

Au trecut două zile din momentul plecării sale. Atunci am primit o vizită neaşteptată de la prietenul său. Desigur că l-am primit, am avut o discuţie lungă. A doua zi, s-a întors din nou. Era puţin ameţit şi cu o confesiune gata să îi părăsească buzele. Mi-a declarat că mă iubeşte şi că din moment ce a auzit despre viitorul meu divorţ a întrerupt relaţia cu iubita sa.

Anume din această discuţie am aflat că soţul meu s-a dus la o altă femeie.

Acel prieten mi-a povestit totul, până în cel mai mic detaliu. Ştia cum o cheamă, că îi plac pisicile şi romaniţele, că în următorii 3 ani ea planifică copii. Ascultam în linişte. Nu puteam să spun un cuvânt.

L-am refuzat pe acel bărbat… nu de dragul soțului. Pur și simplu nu eram în stare să fac asta.

Brusc, într-o oarecare zi a bătut la uşă Ștefan, soţul meu. Cică mă iubeşte şi îi pare nespus de rău. Atunci a rămas: desigur, copiii erau fericiţi. Nu-l uram pe el… dar îi uram cuvintele, umbra, gândurile, uram tot ceea ce nu mai aparținea cuplului nostru.

Am înțeles că nu-l voi mai putea iubi niciodată. Și cum puteam să mă iubesc, să iubesc viața, să am grijă de copii, dacă eram lângă un om pentru care nu mai simțeam nimic? Atunci am decis să plec.

 

Sursa:

misstits

Publicitate