Să nu suni prima, să achiți pentru tine: principii care pun mari piedici vieții personale

Am un principiu negativ al vieții – achit mereu pentru mine. Adică bonul de plată. La egal. Bărbaţii percep asta drept un fel de refuz şi mă lasă în mândra mea singurătate. Şi tu încă mai eşti singură? Poate din cauza unor principii cărora le dai prea multă importanţă? Poate ar trebui să revezi unele lucruri?

Eu niciodată nu sun prima

Asta e unul din „preferatele” noastre principii. Care din noi nu a tot ţinut telefonul în mână aşteptând cu nerăbdare să primim un apel, dar niciodată nu faceam gestul de a suna singure. Ar putea să ne cadă coroana din cap. „Din principiu nu voi suna. Primul pas trebuie să-l facă bărbatul”.

Dar şi bărbaţii au astfel de principii. De exemplu, să nu sune primele trei zile după ce au primit numărul de telefon al domnişoarei ca să nu trădeze un interest prea evident. Deci stau două personalităţi înfumurate și în mândra singurătate aşteaptă schimbări fără a depune efort.

Odată am decis că voi pleca mai departe! Am să fiu atât de principială încât nu am să ridic receptorul. Lasă-l să se chinuie. Dar nimeni aşa şi nu a sunat.

Niciodată nu fac cunoştinţă în stradă, pe net, în pub-uri

Nici nu vreau să îmi imaginez câte cupluri aşa şi nu s-au format din cauza respingerii unor cunoştinţe pe reţele sau în stradă.

-Domnişoară putem face cunoştinţă? Unde plecaţi domnişoară?… Zice rămas în urmă un tânăr Romeo.

E straniu să asumi că pe net şi pe afară „stau la pândă” doar rataţi sau oameni periculoşi. Cică oameni cumsecade poţi să întâlneşti prin restaurante în vogă şi la odihnă la mare.

Oamenii peste tot sunt la fel. Sigur că nici cele mai respingătoare locuri nu trebuie vizitate.

Niciodată nu achit pentru mine singură

Desigur, există unele tipuri anume de domnişoare, amatoare de a mânca şi se distra pe cont străin. După părerea majorităţii, bărbatul e obligat şi aşa mai departe.

Dar nu uita că un astfel de comportament poate doar să respingă un potenţial mire.

Un cunoscut povestea nişte istorioare mai puţin nice, cică invita la restaurant fete cu fiţe şi spre sfârşit îşi achita doar partea lui, şi la revedere. Ca atare, nimeni nimănui nu a promis nimic. Dar ceea ce este „primit” sunt simple stereotipuri.

Aşadar, în primul rând trebuie să te bazezi pe tine. Mai ales când iei cina cu oameni străini. Să speri că ei vor achita totul e pur şi simplu amuzant.

Niciodată nu accept să mi se plătească pentru mine

Partea opusă a punctului precedent. O astfel de principiu nu va duce la nimic bun.

Întrebarea nu constă în a plăti sau nu plăti. Ideea e în a nu avea un plan gândit cu referire la acest aspect. Viaţa nu poate fi planificată în totalitate. Într-o situaţie anume poate nici nu trebuie să-ţi demonstrezi independenţa. Trebuie să simţi când e cazul să-ţi achiţi cina şi când laşi asta pe seama bărbatului.

Niciodată nu fac cunoştinţă cu un bărbat dacă nu văd în el un viitor soţ

-Eu atrag atenţia la fiecare detaliu, – mereu se lăudă o cunoscută. – La ceas, şosete, nasturi.

E o greşeală drastică să apreciezi fiecare bărbat dintr-o singură perspectivă şi să-ţi faci păreri grabnice judecând doar aspectul fizic. Nu ţi-au plăcut pantofii şi atât. Liber. Cum poţi să înţelegi ce prezintă el după aparenţa exterioară? Cum poţi să-i calculezi din start banii de pe card. Aparenţele înşală. Şi ce importanţă au toate astea, dacă omul e într-adevăr bun?

Publicitate