fb

Psihosomatica: povesteşte-mi despre educația ta şi eu o să-ți spun ce boli ai

Tatăl psihosomaticii Franz Alexander analizează minuțios ideea că bolile apar ca rezultat al interacțiunii a trei factori: fiziologic, psihologic şi social, în cartea sa „Medicina psihosomaticā”.

El explică acest concept astfel: Se întâlnesc doi factori: cel fiziologic (slab din considerente genetice) cu cel psihologic( trăsăturile particulare ale fiecărui individ, conflictele interioare şi influența emoțiilor). Ulterior, factorul social( situația socială neprielnică) se apropie de ei şi declanşează reacția.

Cel mai intrigant fapt este că factorul psihologic poate exista cu mult înainte de amplificarea simptomelor de apariție a oricărei boli. Acest element psihologic are un efect asemănător bombei cu ceas, fiind în stare să explodeze în cel mai neprevăzut moment. Conflictul psihologic apare deja atunci când în cadrul familiei se formează o opoziție între cerințele pārinților şi dorințele copilului.

De obicei, boala apare din cauza faptului că odată ce copilul a primit nişte „ordine” stricte, acestea se vor înscrie pasiv în subconştientul lui şi vor reapărea când acesta va deveni matur. El îşi suprimă orice voință, pentru că acest sistem a fost cândva implementat în subconştientul lui, de figurile autoritare ale părinților săi.

Iată o serie de boli, care se pot forma sub influenţa celor trei factori nominalizați:

Probleme cu pielea

Problemele cu pielea, aproape întotdeauna, trădează o dificultate în procesul de limitare a spaţiului personal şi a relaţiilor inter-umane. În acest context, îtotdeauna va exista mesajul ”Atinge-mă – Nu mă atinge”. Problemele cu pielea se întâlnesc la copiii care au avut o mamă insensibilă, care nu le-a oferit afecţiunea necesară şi invers, la copiii mamelor foarte protectoare.

Probleme cu stomacul si indigestia

Mâncarea ocupă un loc foarte important în viața copilului. Prin alăptare, mama îi oferă bebeluşului nu doar nutriente folositoare, ci îl și face să se simtă în siguranță, iubit şi valoros. Astfel, dacă copilul nu va fi hrănit la timp el va deveni nervos, furios şi indispus.

Bulimia – foamea, dorința de a mânca încontinuu devine un indice a nejunsului iubirii, pe care îl simte individul. El încearcă să recompenseze lipsa afecţiunii şi golul din interior pe care îl simte, prin mâncare.

Anorexia – refuzul de a mânca este de asemenea provocat de sentimentul individului ca nu este iubit. Foametea este o încercare de a atrage atenția asupra sinelui.

Probleme respiratorii

O respirație calmă se asociază cu libertatea și satisfacția. Pe când una greoaie – cu griji, frică şi interdicție. Una întreruptă o raportăm la furie. Prin inspirație ne umplem un gol, iar prin expiraţie ne relaxăm.

La baza astmei stă necesitatea de a primi dragoste şi teama de a fi respins. De multe ori, cuvintele mamei ”nu mai plânge”, au un efect dezastruos asupra copilului, deoarece ea nu îi permite să se afirme firesc. Copilul se simte mereu presat. El nu poate accepta afecţiunea, deoarece se poate simți constrâns, dar nici nu poate fi acceptat sa fie respins. El se află, întotdeauna, undeva între doua stări. Astfel, apare astma, el nu poate nici inspira complet, umplându-şi golul interior cu afecţiune, nici expira complet, deoarece dacă îşi va da frâu emoțiilor atunci va fi respins.

Probleme cu inima

Din perpectiva emoțională, deseori, divizăm oamenii în cei care sunt foarte amabili, reținuți, delicați şi iubitori şi îi profilăm, în contrast, pe cei impulsivi şi incontrolabili. De mici ne este dictat să fim cuminți şi ascultători, iar orice criză de furie ne este pedepsită. În acest mod, copiii nu sunt învățați să işi exprime emoţiile constructiv. Ei sunt nevoiți să îşi suprime furia, ci nu să învețe să o aplaneze. Din această cauză,  apar probleme cu inima, întrucât emoţiile nu sunt coordonate adecvat.

Diabetul

Diabetul se traduce ca „scurgere de zahăr”. Ducem lipsă de dulciuri şi de sentimentul plăcerii, care îi survine. De obicei, diabeticii sunt mereu stresaţi, neîncrezuţi în propriile forțe şi trişti, în mare parte.

Bolile aparatului motric

„Mişcarea înseamnă viață”. Admirăm persoanele care folosesc această lozincă. Însă ce atitudine avem față de un copil activ. Ne irită, ca părinte îi ordonăm sa stea locului, să fie cuminte. În acest mod, copilului îi sunt înlăturate impulsurile fireşti. Îi este interzisă libertatea. Fiind matur, el, cel mai probabil, se va expune unui efort fizic enorm, care poate servi, ultetior, cauza apariţiei reumatismului.

Problemele sistemului imunitar

Organismul are proprietatea să înlăture substanțele dăunătoare şi să asimileze cele folositoare. În acord cu acest principiu, părinţii ne impun sa ne debarasăm de emoțiile negative, precum sunt furia, frica, neîncrederea. E imposibil însă, să eliminăm unele reacții fără a le afecta pe celelalte. Problemele cu imunitatea apar atunci cand decidem să distrugem definitiv o parte firească din componenta noastră emoţională.

Publicitate