fb

PovesteaTA: „El a plecat fără să-mi explice nimic. Am suferit mult, până nu am înțeles un lucru important!”

Știi cum e să suferi zi și noapte, fără a avea fărâmă de idee cum ai putea să te oprești? Știi cum e să-ți pară că lumea ta s-a terminat, că visurile tale sunt ca niște păsări, care au zburat departe și nu se vor mai întoarce niciodată? Am suferit mult, ajunsesem chiar să mă conformez cu această stare, să las lucrurile să meargă în voia lor, trist și inexplicabil de dureros.

El a plecat fără să-mi explice nimic. Un cuvânt, un mesaj, un apel, un indiciu… nimic. După doi ani de relație, doi ani care au trecut greoi, încercând în fiecare zi să trecem peste tot felul de teste ale vieții, m-am trezit într-o dimineață singură și goală pe interior. Crezusem pentru început că-mi face o glumă, una din multele lui glume proaste. Apoi am înțeles că acesta e adevărul crud. Durere, un nod ce mi se așezase în gât, o stare de inconștiență continuă. Și tăcere, o monstruoasă tăcere se așezase în sufletul meu.

A trecut ceva timp până când m-am regăsit. A fost mai simplu decât mă așteptat. A fost necesar să înțeleg un singur lucru, unul singur, dar atât de important. Am înțeles că cel care ține cu adevărat la tine NU PLEACĂ. Încearcă să rezolve, discută, analizează, comunică, critică chiar, dar nu pleacă. Atât. Înseamnă că acest individ nu merită suferința, lacrimile, nervii și anii mei. Nu merită să-mi fie dor, să port acele amintiri în fiecare zi. Nu merită nimic din ceea ce aș putea oferi unui bărbat corect și bun.

Am luat toate bucățile din mine lăsate imaginar la el. Am luat străzile și cuvintele ambalate frumos. Am luat zâmbetele ce i le ofeream sincer, îmbrățișările și dorințele toate. Am redevenit eu, femeia fericită, cu sufletul întreg, cu inima gata să bată pentru o emoție sinceră. Sunt eu, cu lecția învățată. Sunt eu!

Mira

Publicitate