fb

„Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul!” 14 gânduri profunde spuse de Lucian Blaga: despre dragoste, viață și femeia iubită

Lucian Blaga a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitatea grandioasă a scriitorului ne-a marcat nu doar prin operele sale literare și filozofice de o esență profundă, ci și prin o serie de idei de o valență universală caracterizate printr-un lirism unic. Iată unele dintre ele:

Ea cântă şi eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.

Domniţă, care te iubesc eu pe Tine, şi atunci când vorbesc, şi atunci când tac. Nu-i aşa c-o ştii şi Tu?

Iubirea este al doilea surâs al tragediei noastre. Sau poate că totuşi întâiul.

Despre iubire. Când fiecare celulă din noi devine o inimă, atunci suntem bolnavi. Dar numai iubirea ne încearcă în acest chip.

A iubi e primăvară. A cunoaşte înseamnă iarnă.

Rostul iubirii. Natura este stăpânită de criteriul delimitărilor. Numai în iubire ea caută confuzia. Căci rostul iubirii este să restabilească pentru o clipă haosul iniţial din care să se nască o lume nouă.

Poţi iubi aşa de mult viaţa, încât să-ţi devină insuportabilă.

Poezia este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea.

sufletul mi-aşa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede…

E din neamul mare al licuricilor – omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubeşte.

Totul se pare că are greutate, chiar şi lumina. Numai farmecul femeii iubite este imponderabil.

În curând n-o să mai pot bea nimic. În curând n-o să mai pot mânca nimic. Căci femeia pe care o iubesc schimbă în lumină tot ce atinge.

Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire – şi totuşi, Te rog: Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea.

Origini. Poetul care cel dintâi a remarcat că iubita sa are doi ochi, două buze, doi sâni, dar o singură inimă a inventat rimele şi s-a sinucis.

Publicitate